De-a lungul anilor, fiecare din noi am avut vise. Unii am luptat pentru ele până la sânge, alții le-am abandonat din varii motive, care le-au ucis fără să se fi îmbolnăvit vreodată.

Alții dintre noi ne-am luat la trântă cu viața pentru un pumn de vis. Și când l-am prins, nu i-am mai dat drumul niciodată, dar l-am ținut între gratii. De frica de a nu-l pierde, nici nu l-am împlinit. Nu ne-am asumat riscuri pentru el, nu am renunțat la cine suntem pentru ce-am putea DEVENI. Din frici. Din neîncrederea în propriile forțe și în oamenii care reușiseră. Lor le-am spus că au avut noroc. Era prea mult să acceptăm că au avut o viziune la care au refuzat să renunțe, în ciuda tuturor piedicilor.

I-am ascultat de atâtea ori pe cei care se plângeau de neșansă, că am ajuns să credem că ea există. Și mai rău, că s-a prins de noi și ne va urmări o viață. N-are leac și n-are cum să fie trecută pe lista de așteptare a vindecării.

Ce ți se dă gratuit când îți împărtășești viziunea?

Când ai o viziune, fii sigur că vei fi criticat pentru ea. Oamenilor le e greu să înțeleagă cum de poți trece pe lângă ocazii bune, pentru ceva ce nu există încă.

Așteaptă-te ca unii oameni avizi de putere să simtă că ești o amenințare pentru ei și să te acuze exact de ceea ce tu eviți: puterea.

Dacă viziunea ta este în acord cu valorile tale, daca prin ea îți dovedești autoritatea morală, atunci mergi mai departe, ÎN CIUDA piedicilor!

Oamenii îți pot contesta TEOLOGIA de viață, dar niciodată caracterul, dacă tot ce vei întreprinde va fi spre folosul celorlalți, și nu spre slava ta!

Oamenii te vor critica, pentru simplul fapt că nu văd dincolo de ce se poate vedea, și le vei părea nebun sau imatur. Prea naiv să poți realiza ce puține șanse de reușită are ”nebunia” ta. Și aici să știi că au dreptate: orice viziune are, la prima vedere, prea puține șanse să devină realitate. Pentru că schimbarea care o va genera e prea frumoasă pentru lumea în care trăim. Dar nimic nu le închide gura cârcotașilor mai mult decât împlinirea visului tău.

Oamenii îți vor pune piedici. Unii îți vor deveni dușmani pentru simplul motiv că ceea ce vrei să faci e egal cu a-i lăsa pe ei în urmă. Neavând curajul să te urmeze, îți pun bețe în roate. Zicea odată Isus, cel mai mare lider al lumii, că ”nici voi nu intrați în împărăție, nici pe alții nu-i lăsați să intre.”  Și mi-a rămas amar în minte imaginea celor ce ne-am oprit la marginea prăpastiei, de teamă că vom cădea, când fix acolo era împlinirea.

Oamenii te vor acuza pe nedrept. Și mie mi s-a întâmplat să fiu acuzată că scriu pe blog despre abuz și încep campania #NuEștiSingurPeLume pentru a ieși din anonimat. Atunci m-a durut. Și mai rău, m-am înfuriat. Târziu am realizat că oamenii care te acuză pe nedrept cred prea puțin în bunătate și în puterea sufletului. Au avut prea multe dezamăgiri să mai creadă că cineva îi poate ajuta fără să le ceară ceva în schimb. Și știu că și tu și eu am avut clipe în care am crezut la fel.

Oamenii te vor amenința. Pentru că le e teamă să nu le distrugi planurile, să nu fii o piedică în calea împlinirii viselor lor imorale. Când am auzit odată o femeie frumoasă spunându-mi: ”N-am cum să renunț la prostituție, el nu va mai avea bani să trăiască!”, m-am gândit ce-o fi în inima unui bărbat care află că i se va lua pâinea, dacă cineva luptă pentru victinmele traficului de persoane. Și am înțeles de ce o amenința.

Oamenii îți vor distrage atenția. Ei știu că dacă îți direcționează privirea spre probleme, tu te poți concentra mai degrabă pe neajunsuri decât pe soluții și poți renunța la viziune. Sau cel puțin vei întârzia împlinirea ei.

Oamenii te vor ademeni să intri cu ei în echipă. Poate îți vor spune să ieși din bula modei vechi, să fumezi și tu, să te droghezi și tu, să ai și tu un amant, o amantă, să te căsătorești cu cineva care nu împărtășește valorile tale, pentru că  altfel vei îmbătrâni singur (ă).

Oamenii vor încerca orice, dar niciodată nu vor putea să-ți ia ceva ce tu ai dat deja în grija lui Dumnezeu!

Tu mergi însă înainte, fii dispus să-ți revizuiești planurile, dar niciodată VIZIUNEA!

Mulțumesc,  Alice Ioana Nicolae, pentu că odată mi-ai îndrumat pașii spre misiunea mea. N-am avut atunci încredere, azi sunt convinsă că rănile noastre vindecate sunt medicamente pentru cei care încă sângerează.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!