Copilul Tipă Din Orice?Citeste Despre Tulburarea De Procesare Senzoriala

A trecut febra articolului destinat autizării copiilor, şi continunăm seria dezvăluirilor cu un interviu despre TULBURAREA DE PROCESARE SENZORIALĂ. Un subiect nu foarte dezbătut în România, despre care nu se ştie foarte mult, şi în unele cazuri, nici nu se acceptă diagnosticul.

Am avut plăcerea să stau de vorbă cu doamna Ramona Stanciu, preşedinta Asociaţiei Copiilor Autişti din Bacău, de la  care am obţinut informaţii extrem de valoroase, pe care le împărtăşesc cu voi, sperând să nu treceţi cu vederea cele ce veţi afla! Cunosc foarte bine domeniul şi vă pot asigura ca ceea ce veţi citi are o importanţă extraordinară în recuperarea copilului cu nevoi speciale.

Doamna Ramona Stanciu este specialist în integrare senzorială, deci puteţi apela la dumneaei pentru orice întrebare.

• Ce înseamnă procesare senzorială?

• Procesare senzorială înseamnă organizarea senzațiilor pe care noi avem nevoie să le folosim pentru a funcționa. Simțurile noastre ne oferă informații despre corpul nostru, dar și despre mediul înconjurător. Extrem de multe informații senzoriale sunt direcționate către creier în fiecare moment, nu doar prin ochi sau urechi, ci prin fiecare parte a corpului nostru. De asemenea, avem un simț special care detectează gravitatea și mișcările corpului nostru în relația cu pământul.Creierul trebuie să organizeze toate aceste senzații pentru ca o persoană să se comporte într-o manieră productivă. Creierul localizează, sortează și ordonează senzațiile, ca un agent de circulație care dirijează traficul. Când senzațiile sunt bine organizate și integrate, creierul le folosește să formeze percepții, comportamente și să învețe. Când senzațiile sunt dezorganizate, viața respectivei persoane seamănă cu un blocaj în trafic la o oră de vârf.

• Ce înseamnă tulburare de procesare senzorială?

Tulburarea de procesare senzorială reprezintă situația în care creierul nu procesează și nu organizează informațiile senzoriale într-o manieră care să ofere individului date relevante despre el și lumea înconjurătoare. Când creierul nu procesează senzațiile corect, nici comportamentul nu e unul potrivit, învățarea e dificilă, iar individul de cele mai multe ori se simte inconfortabil cu sine și nu poate face față cu ușurință solicitărilor de zi cu zi.

Un copil cu probleme de procesare senzorială deseori se dezvoltă neuniform. Adică doar părți ale sistemului lui nervos funcționează dezordonat. Alte părți își fac treaba bine. Deci copilul va fi dezvoltat corespunzător pe acele paliere și nepotrivit pe altele.

Tulburările de procesare senzorială pot apărea pe toate cele 7 sisteme senzoriale: văz, auz, miros, gust, tactil, vestibular și proprioceptiv. Pe înțelesul tuturor, să ai tulburare de procesare senzorială pe văz, nu înseamnă că nu vezi, ci poate însemna că nu reușești să găsești un obiect într-o aglomerație, că nu poți aprecia distanța până la un obiect sau dacă acel obiect stă ori se mișcă către tine. Sau dacă ai de coborât scări, nu poți aprecia adâncimea și nu știi să estimezi cum să pășești ca să cobori în siguranță.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Pe auz, tulburare de procesare senzorială nu înseamnă că ești surd, ci că unele sunete nu le percepi sau altele ți se par atât de deranjante încât trebuie să le blochezi, acoperindu-ți urechile cu mâinile. Sau poate însemna că nu reușești să distingi din noianul de zgomote, lucrurile care sunt cu adevărat importante. Acesta poate fi unul din motivele pentru care un copil cu autism dă impresia că nu aude.

• Care sunt simptomele acestei tulburării şi pe ce bază se pune diagnosticul?

Tulburarea de procesare senzorială ar fi mult mai ușor de recunoscut și tratat dacă s-ar manifesta în același mod la fiecare persoană. Vă voi enumera câteva din manifestările pe care un copil cu tulburare de procesare senzorială le are, pe diferite paliere:

Tactil:

• Nu-i place să fie atins Percepe atingerea ușoară ca pe o senzație de disconfort sau chiar durere
• Nu-i place sa fie spălat
• Nu suportă să fie îmbrăcat cu haine de anumite texturi
• Nu suportă să calce desculț pe iarbă
• Refuză să-și bage mâinile in nisip, spumă, făină, etc
• Nu acceptă anumite texturi de alimente ori alimentele la anumite temperaturi.

Vestibular:

• Are o frică exagerată de înălțime
• Evită să urce sau să coboare scările
• Este foarte lent în realizarea mișcărilor noi
• Evită să meargă pe suprafețe denivelate
• Este stingher la locurile de joacă
• Îi este teamă să ia picioarele de pe pământ
• Realizează activitățile astfel încât capul să ramână în poziție verticală
• Nu explorează echipamentele de la locul de joacă ca și ceilalți copii

 

Proprioceptiv

• Se lasă cu toată greutatea dacă simte un punct de sprijin
• Pare firav și caută să se sprijine de perete când sta în picioare
• Simte nevoia să imbrățișeze dar nu-și gestionează forța cu care o face
• Apasă prea tare cu stiloul încât rupe pagina ori apasă atât de ușor încât nu se vede unde a scris
• Scrâșnește din dinți
• Are o postură a corpului nefirească

Auditiv:

• Înțelege greșit mesajul
• Pronunță greșit cuvintele
• Aude bine când e liniște, dar devine confuz când e gălăgie
• Are dificultăți în a identifica de unde vine un zgomot
• Vorbește cu o voce monotonă sau foarte puternică
• Uneori nu suportă zgomote puternice
• Uneori percepe sunete pe care alte persoane nu le aud.

 

Vizual:

• Întâmpină dificultăți în a rămâne în spațiu când scrie sau colorează
• Nu îi place să fie în locuri străine pentru că se pierd ușor
• Pierde rândul când copie de la tablă
• Are dificultăți să taie cu foarfeca de-a lungul unei linii trasate
• I se pare dificil să găsească asemănări sau deosebiri între două imagini
• Nu estimează viteza cu care se apropie o minge și nu reușește să o prindă

 

Gust și miros:

• Obișnuiește să miroase substanțe puternice neobișnuite (detergenți, substanțe toxice)
• Miroase obiecte care nu sunt comestibile (obiecte de plastic, plastilina, gunoi)
• Evită să manânce alimente noi
• Mănâncă alimente cu gusturi puternice (foarte picante,sărate, iuți, acre sau dulci).

Diagnosticul se pune în urma observației copilului, a lucrului direct cu el, dar și din discuțiile cu părinții. Există și teste specifice care se aplică în alte tări, dar deocamdată nu cred ca cineva din România le are fiind extrem de scumpe și fiecare vârstă având alocat un alt set de întrebări și activități. Oricum, in România, problematica tulburărilor de procesare senzorială este abordată de puțin timp, camere de integrare senzorială existând doar în câteva orașe.

• Cum ajutăm copilul cu acest diagnostic? Va rămâne el toată viaţa cu această problemă, există şansa de vindecare completă sau parţială?

Pentru a fi ajutat, un copil cu tulburare de procesare senzorială, ar trebui să ajungă mai întâi la o evaluare specifică. Iar pentru a ajunge acolo, ar trebui ca părintele să fi auzit măcar de existența unui astfel de domeniu. Si evident, e nevoie ca în orașul unde locuiește copilul sau măcar în apropiere să existe o cameră de integrare senzorială și oameni specializați în integrarea senzorială.

Aș vrea aici să fac o paranteză și să subliniez diferența între camera de stimulare senzorială și camera de integrare senzorială. Există destul de multe camere de stimulare senzorială în țară și extrem de puțini specialiști care știu într-adevăr ce activități să realizeze aici. Aceste camere au ca scop crearea unei stări de bine, de relaxare prin intermediul luminilor, muzicii de relaxare, aromaterapiei, și a obiectelor de diferite texturi.

Camera de integrare senzorială are ca scop stabilizarea sistemelor senzoriale de bază (tactil, vestibular si proprioceptiv) și arată aproape ca o camera de sport, cu hamace, leagăne, trambulină, spalier, mingi, etc.

Revenind la întrebare, persoana cu tulburare de procesare senzorială se poate recupera dacă este introdusă într-un program de recuperare bine structurat, continuat atât cât este posibil acasă. Rezultatele apar destul de repede, iar stabilizarea sistemelor senzoriale de bază oferă oportunitatea apariției achizițiilor cognitive și îmbunătățește abilitățile de socializare.

Pentru că în unele situații nu se poate interveni din diverse motive, imbunătățirea funcționalității respectivei persoane se face prin adaptări ( căști de urechi pentru cei extrem de sensibili auditiv când sunt în medii zgomotoase, haine fără cusături sau etichete pentru cei sensibili tactil, etc)

De multe ori, persoana cu tulburare de procesare senzorială găsește soluții adaptative fără a depăși într-adevăr problema senzorială ( evită aglomerația, nu manifestă interes pentru jocurile de grup în aer liber pentru că nu ar face față provocărilor, etc).

• Spuneţi-ne cum ar trebui să arate o zi obişnuită din viaţa unui copil cu diagnostic de tulburare de procesare senzorială.

Depinde mult de ce fel de problemă senzorială are acel copil. Spre exemplu, acest copil când se află la școală poate întâmpina extrem de multe provocări, iar dacă cei din jurul lui nu sunt conștienți de dificultățile pe care el le are, viața pentru el poate fi foarte stresantă. Un copil cu sensibilitate tactilă ar trebui să stea la școală în ultima bancă pentru a scădea șansele să fie atins pe nepregătite de alți copii.

Atingerile bruște pot determina reacții chiar violente din partea copilului, acesta fiind mustrat pentru comportament, fără a se interveni de fapt la cauză. Hainele cu care este imbrăcat pot creea un discomfort major, simțind fiecare etichetă sau cusătură ca mii de ace pe piele.

Activitățile ce presupun atingerea diverselor texturi (pictură, lucru manual, etc), sunt refuzate de un copil cu sensibilitate tactilă. Meniul acestui copil poate fi foarte restrâns ca și varietate de alimente acceptate, deoarece nu acceptă diverse texturi ale alimentelor ori temperatura unor mâncăruri. Baia de seară, tăiatul unghiilor sau tunsul sunt adevărate provocări, soldate de cele mai multe ori cu proteste vehemente.

Lipsa unei intervenții specializate pentru un astfel de copil determină atât probleme de comportament pe care acesta le adoptă pentru a evita situații greu de suporat, dar și o stimă de sine scăzută.

• Ce facem când un copil are dificultăţi pe partea tactilă (subreactivitate sau hiperactivitate, vă rog să explicaţi ce înseamnă fiecare in parte)?

Copilul cu subreactivitate tactilă prezintă manifestări cum ar fi:

• Nu manifestă nici o reacție la durere, nesesizând că s-a zgârâiat, tăiat sau s-a lovit
• Nu sesizează că este murdar la gură
• Nu-l deranjează pietrele intrate în papuci sau nisipul fierbinte de pe plajă
• Nu simte atingerea decât dacă aceasta este foarte puternică
• Pare să nu-l deranjeze dacă s-a udat pe haine

Copilul hiperreactiv tactil:

• Refuză cu îndârjire spălatul pe dinți, pe păr, tăiatul unghiilor
• Este foarte selectiv alimentar
• Îl deranjează etichetele, cusăturile și anumite texturi ale hainelor
• Ține pumnii strânși pentru a evita contactul cu diverse obiecte sau persoane sau tine în mână jucării pe care le acceptă tocmai pentru a nu mai atinge altceva
• Nu-i place să își bage mâinile în nisip, făină, spumă, etc
• Nu-i plac jocurile de grup pentru ca să evite atingerile celorlalți copii

Ce putem face pentru acest copil? Putem interveni printr-un program de terapie de integrare senzorială și putem adapta mediul pentru a nu mai fi atăt de stresant pentru el.

• Întâlnesc foarte des părinţi care, la 4-5 ani ai copilului, refuză să-l lase să îşi ducă scaunul la masă, farfuria la chiuvetă, să care obiecte, etc, pe motiv că este mic şi îl va afecta greutatea. Ce ne spuneţi despre aceste atitudini?

Să nu lași copilul să realizeze aceste activități înseamnă să pui piedică dezvoltării independenței lui. Înseamnă să-l privezi de oportunități de a se dezvolta și de a învăța. Pe de altă parte copilul trebuie să aibă și responsabilități în casă: să-și strângă jucăriile, să-și pună hainele în ordine, să strângă sau să ajute la pus masa. Iar problema cu greutatea e oarecum absurdă. Doar nu ii dai copilului să care 20 de kg.

Greutatea pe care o poți cere unui copil să o ridice nu trebuie să depășească 15% din greutatea corporală. Iar manevratul greutății ajută atât la conștientizarea corpului, dar și la calmarea unui copil agitat. De asemenea, consider ca un copil se simte foarte bine și apreciat dacă ajută la treburile din gospodărie.

• Cum şi ce trebuie să le explicăm acestor părinţi realitatea?

Cred că părinții trebuie ajutați să conștientizeze că modalitatea în care se comportă cu copiii la vârste fragede va influența personalitatea și gradul de funcționalitate a viitorului adolescent , respectiv adult. Un copil pentru care părinții au făcut totul, va fi un inadaptat, o persoană cu stima de sine scăzută, neîncrezător în propriile abilități.

Și asta e valabil atât pentru copiii tipici, cât și pentru cei cu diverse dizabilități. Faptul că are o dizabilitate nu il ”descalifică” din a învăța cum să se îmbrace singur, să mănânce singur sau să-și pună jucăriile la locul lor, în condițiile în care acea dizabilitate nu-l restricționează fizic de la a face aceste lucruri.

• Ce se întâmplă cu copilul desincronizat senzorial, dacă nu se începe un program de terapie cu el?

Acest copil se va chinui foarte tare să facă față vieții de zi cu zi. Daca e un copil fără alt diagnostic în afară de cel de tulburare de procesare senzorială, va încerca să se sustragă de la anumite activități la care nu poate participa din cauza sensibilităților pe care le are. Iar dacă e forțat să o facă, totul se va sfârși în izbucniri comportamentale care vor atrage dupa ele consecințe total nepotrivite pentru cauza de la care au pornit.

Dacă e vorba de un copil cu alte afecțiuni ( autism, ADHD, comportamente obsesiv compulsive etc), lucrurile vor sta chiar mai rau. Neținând cont de particularitățile senzoriale ale acestuia, progresele și recuperarea lui vor fi greu de obținut.

De asemenea, e necesar să existe o colaborare și o comunicare bună între toți membrii echipei care lucrează la recuperarea copilului: terapeuți, cadre didactice, familie.

sursă foto: GOOGLE

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!