E 2 APRILIE. E despre copii si parinti speciali. Despre ALTFEL de viata si ALTFEL de suflet…

DESPRE COPIII CU AUTISM Stam azi de vorba cu psiholog Daniela Gavankar, directoarea centrului AITA, SI AFLAM….

• Vreau sa incepem prin a ne raspunde la una din cele mai frecvente intrebari care personal, imi sunt adresate de catre parinti: influenteaza televizorul si tabletele/telefoanele, etc, creierul copilului, pana acolo incat sa poata produce tulburari de limbaj si dezvoltare, inclusiv elemente din spectrul autist? Daca da, spune-ne cum.

Daniela Gvankar: Acesta este un subiect pe cat de sensibil, pe atat de periculos. Din pacate, sunt familii unde TV se porneste la trezire si se inchide noaptea tarziu, copiii nu mai mananca decat cu televizorul pornit, asteapta ceva doar cu telefonul in fata, familia merge la restaurant cu tableta in geanta, copiii merg cu masina doar cu ochii in telefon etc.

Exista o dependenta toatal gresit inteleseasa si explicata – copilul este considerat a fi ori foarte destept, ori foarte cuminte, si din aceasta dependenta copilul nu mai poate iesi fara ajutor. Parintii ajung la noi declarand ca nu se mai pot intelege cu copilul in absenta tabletei, deci ca nu pot sa nu le-o ofere, dar pe de alta parte enumera cate cuvinte a invatat copilul cu tableta (uneori in engleza), deci cat de utila si stimulatoare este aceasta.

Ca sa-ti raspund la intrebare – autismul nu poate fi provocat de suprastimularea cu TV ori alte gadgeturi. Tulburarea este prezenta de la nastere, dar desigur este agravata de absenta stimularii si a interactiunii umane, si este agravata sever de suprastimularea primita de copil de la TV.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Copilul nestimulat si care nu are parte de experiente directe de invatare, dezvolta tulburari de limbaj, pana la absenta totala a acestuia, sau prezenta unor cuvinte accidentale, fara scop de comunicare (cifre, culori etc), fara ca nici macar la 3 ani sa nu fie capabil sa vorbeasca in propozitii, sa exprime preferinta, placerea, neplacerea.

Acesti copii nici macar nu raspund cu DA/NU la intrebari care necesita acest tip de raspuns, desi pot insira unele cuvinte in engleza, dar fara scop de comunicare.

Intarzierea in dezvoltarea limbajului duce la intarzieri cognitive, si intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale, care nu se dezvolta decat in relatii umane directe, afectuoase si pline de provocari pentru copil. Copilul care nu invata cum sa comunice si cum sa exprime ce doreste, va deveni frustrat, furios si temator excesiv in situatii tipice de viata, pe care insa el nu stie sa le gestioneze.

Nu va avea incredere in cei din jur si nu va stii sa se joace ori sa initieze sau sa raspunda interactiunilor cu cei din jur. Absenta experientelor directe duce si la intarzierea autonomiei si a independentei – mananca doar pasat, bea numai cu biberonul, nu stie sa se imbrace/dezbrace etc.

In plus, trebuie sa stim cu totii ca inteligenta este o functie care se dezvolta, si poate fi cu atat mai performanta cu cat este mai antrenata si mai stimulata social si in experiente directe cu o alta persoana!

Pe langa dotarea nativa, copilul mic este si foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacitatile si care l-ar ajuta sa dezvolte ceea ce a asimilat. Copilul trebuie sa fie invatat sa invete, sa creeze, sa exploreze, sa-si foloseasca agerimea spiritului.

O atitudine pasiva si asteptarea copilului de a se dezvolta singur, sau de “a-si da drumul” nu vor ajuta la dezvoltarea inteligentei sau personalitatii copilului. Inteligenta nu este o valoare simpla si uniforma pe care unii au mostenit-o si altii nu. Este o aptitudine complexa care se dezvolta daca este stimulata. Ori atunci cand copilul este abandonat in fata TV, toate functiile sale psihice, nu doar ca nu sunt folosite si nu se dezvolta, ci intra in regres.

Nu s-au descoperit cauzele autismului inca. Sunt zeci de speculatii, insa ce stim sigur este ca autismul este diferit de o intarziere de limbaj, de exemplu. Poate fi prevenita intarzierea in dezvoltare, in vreun fel? Daca da, spune-ne cum. 

Daniela Gvankar: In discutia despre cauzele autismului nu vreau sa intram, este mult prea ampla si ambigua, si nu am aduce clarificari importante. Autismul nu poate fi prevenit, nici tulburarile de dezvoltare la copil, insa acestia, indiferent daca sunt tipici sau atipici in dezvoltare, evolueaza diferit in functie de stimularea de care au parte in primii 3 ani de viata.

Copilul mic se dezvolta si invata jucandu-se si amuzandu-se cu cei dragi, invata prin manevrearea obiectelor, descoperiri si rezolvari de probleme. El are nevoie si doreste sa fie mereu activ, sa fie in preajma adultilor si de asemnea, isi doreste ca adultul sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa.

Jocul este modalitatea prin care copilul invata si face dovada sanatatii mentale si fizice, fiind pentru el la fel de important ca hrana si siguranta. Adultii trebuie doar sa vina activ in viata copilului, si in fara de a-l hrani, sa se si  joace cu el si sa-l invete veselia, increderea, afectiunea. Doar in acest fel parintii vor avea un copil sanatos, fericit si inteligent.

• Stiu ca la centrul coordonat de tine se pune mult accent pe socializare. Te rog sa explici parintilor ce presupune socializarea intr-un centru. Am aceasta rugaminte pentru ca majoritatea parintilor doresc terapie la domiciliu, din lipsa de incredere in profesionalismul din centrele specializate in lucrul cu copiii cu tulburari de spectru autist.

Inainte de a vorbi despre socializare, as vorbi putin despre increderea parintilor, si cand se stirbeste. Exista cateva situatii si as vrea sa le enumar:
– fie parintele cauta terapeuti care sa lucreze cu copilul si nu verifica in niciun fel cine sunt si ce pregatire au. Tulburarea de spectru autist este una foarte severa si recuperarea duce la rezultate bune daca specialistul este specialist, daca stie ce face.

Iar parintii pot gasi persoane care sa lucreze cu copilul, ieftin, dar fara nici un habar, si atunci desigur increderea scade pe masura ce rezultatele nu apar.
– fie incep terapia cu asteptari ca totul sa se rezolve intr-un timp de x luni/sedinte, ceea ce este foarte inselator si dezamagitor.

In toata experienta mea, nu am lucrat decat programe intensive (in fiecare zi), si niciodata mai putin de un an pentru rezultate remarcabile. Invatarea este un proces, nu poti recupera o intarziere de 3 ani, de exemplu in 3,4 luni, mai ales ca in timpul asta si copilul creste, nu sta pe loc.

Ne-am pus cu totii de acord ca autismul este o tulburare cu care te nasti si care se pastreaza pe durata intregii vieti, si atunci gandul la rezolvarea in cateva luni este aducator de mari frustrari, cand parintele isi da seama ca nu se poate indeplini.

– fie progresul copiilor nu este la fel ca al lui x sau y.

Si aici este foarte greu de gestionat situatia si foarte dificil pentru parinte sa inteleaga de ce un alt copil care a venit in acelas timp cu al sau, are aceeasi varsta, acelasi numar de ore, aceeasi echipa, este la fel sustinut de parinti si totusi are rezultate atat de diferite.

Severitatea diagnosticului seteaza limitele in terapie alaturi de ceilalti factori indicati mai sus, iar terapeutul nu poate, oricat de mult ar vrea si oricat de mult ar sti, sa treaca peste limitarile impuse de gravitatea manifestarilor copilului.
– fie parintii lucreaza cu terapeuti care nu-i implica in terapie si nu ii invata cum sa continue terapia in lipsa lor, ceea ce este o mare eroare.

Terapia fara implicarea parintilor isi pierde sensul, copilul nu va demonstra ce stie decat terapeutului, iar in viata copilului nu va gasi ancore.

De aceea recomand tuturor parintilor sa se informeze atent cu cine lasa copiii si recuperarea lor.

Despre grupurile de socializare de la ASOCIATIA AITA!

In tulburarea de spectru autist intalnim 3 mari categorii de dificultati care trebuie tratate cu aceeasi rigurozitate.
– de comunicare si limbaj;
– de socializare
– comportamente neadecvate sub forma autostimularilor si stereotipiilor.

Copilul cu autism nu-si va da drumul daca merge in colectivitate, pentru ca el nu imita si nu are interese social orientate. Intr-o grupa de 10 copii el isi va lua o jucarie si se va juca cu ea ignorand grupul, sau poate va merge catre copii si chiar va zambi, dar nu va stii ce sa faca.

Si atunci la grupurile de socializare este invatat sa imite copiii, sa stea cu ei in acelasi timp la masuta, sa isi astepte randul, sa se tina de manuta, sa raspunda in conditii de galagie si cand atentia nu este orientata catre el 100%, sa raspunda la instructiuni colective de genul “toti copiii sa…”, “toata lumea…” sa raspunda unei persoane care nu se afla chiar langa el – lucruri care nu se pot face intr-o sesiune de lucru individuala.

Grupurile reprezinta pasul intermediar intre terapia individuala si grupa de gradinita, iar la centrul AITA initial grupurile sunt de maxim 3,4 copii, dar avem si grupe de pregatire pentru scoala de 7-10 copii, care fac activitati tipice de gradinita, iar copiii care vin cel putin 3 ore pe zi la noi, au o ora de grup in fiecare zi si 2 individuale pe zi.

• Cum ar trebui sa arate o zi din viata unui copil cu autism? 

Copilul, cu autism sau nu, are nevoie sa fie introdus in viata de familie, iar parintii au nevoie sa fie invatati in primul rand cum sa aiba control asupra copiilor, cum sa ii ajute sa fie cooperanti, apoi trebuie sa  stie ce face copilul la terapie pentru a generaliza acasa.

Daca a invatat legumele – acasa mama poate face o generalizare cand gateste, cerandu-i sa ii dea pentru mancare ceapa, cartoful, ardeiul dintr-o cutie. Daca a invatat potrivirea, dupa ce mama spala vasele ii poate cere copilului sa sorteze tacamurile in sertar.

Daca a invatat partile corpului, seara la baita, mama/tata i-ar putea cere lui sa spele burtica, manutele, obrajii si astfel ar face generalizarea si ar da functionalitatea unor cunostinte care altfel ar ramane fara conexiune cu viata reala, si s-ar pierde.

Daca a invatat culorile, pot identifica prin casa obiecte de diferite culori. Acasa, mama/tata nu trebuie sa stea neaparat la masuta cu copilul, dar este esential ca ceea ce invata copilul la terapie sa isi poata gasi aplicabilitate in viata de familie. Altfel, toate cunostintele s-ar uita daca nu ar fi utilizate functional in viata lor de zi cu zi.

Indiferent cate ore lucreaza un copil cu terapeutii, terapia nu se limiteaza la camera de terapie, ci este viata lui, pe care o invata de la terapeut si o exerseaza apoi in toate mediile pe unde merge. Un copil mic nu poate lucra decat 2,3 ore consecutive cu terapeutii pe zi, iar in restul timpului este important sa foloseasca ce a invatat.

Noi, la AITA, avem caiete de corespondenta in care le scriem in fiecare zi parintilor ce a facut copilul la Centru, si le dam teme si multe detalii despre cum sa le faca, iar in weekend pot lua dosarele copiilor acasa pentru a fi la curent cu tot ce lucreaza copiii, si mai ales pentru a ne stabili si lucra la obiective comune.

In familiile unde nu se lucreaza cu copiii, parintii nici nu pot avea o idée clara despre ce stie copilul, pentru ca daca nu e o rutina de interactiune, cand acestia vor incerca sa lucreze cu el, copilul va protesta sau doar ii va ignora.

Copiii vor deveni cooperanti cu parintii, doar daca acestia lucreaza cu ei in fiecare zi, daca ii implica in activitati si sunt fermi si conseventi, cu rabdare si afectiune.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!