Sunt grele clipele fără el? Dar cele CU el rănindu-te, cum sunt?

Azi am citi mesajul disperat al unei mămici speriate de a pleca dintr-o relaţie cu un bărbat violent. M-a lovit peste suflet destăinuirea ei, iar corpul a început instant să îmi tremure. Dovada că loviturile de pe trupul meu, deşi vindecate, şi-au lăsat amprenta în sufletu-mi. Încă tresar la fiecare poveste despre abuz, fie el fizic, emoţional, sexual, finaciar, de orice fel…

Nu vă scriu ca victimă, ci vă scriu ca FEMEIE! Una cu litere mari, creată de Dumnezeu să fie ajutorul potrivit al soţului ei, nu sacul lui de box!

O FEMEIE creată pentru a-i iubi pe ceilalţi aşa cum se iubeşte pe sine. Dezastrul nostru, al celor care avem pe trup ori în suflet urmele pumnilor şi ai picioarelor, constă în faptul că nu ne-a învăţat nimeni cum să ne iubim. Nici măcar nu avem o definiţie a iubirii de sine.

Draga mea, am certitudinea că dacă Dumnezeu ne-a adus pe lume, a făcut-o cu scopul de a trăi. Pentru El şi prin El. Nicidecum de a ne umili pentru bărbaţii pe care îi iubim obsesiv sau toxic.

Am creat un grup, NU EŞTI SINGUR PE LUME, şi pentru tine, femeie care trăieşti singurătatea în doi. Şi nu o trăieşti oricum, ci îndurând umilinţe, chinuri, iad! Poţi să te alături altor suflete care se simt singure, accesând linkul AICI.

Personal, am ales singurătatea ca salvare. Din infern. În urmă cu 10 ani. Apoi, alţi ani la rând, am ales să plec din relaţii toxice, cu bărbaţi care, deşi nu mai lăsau vânătăi pe trupul meu, îmi lăsau unele adânci în suflet.

Mă lăsam abuzată emoţional, minţită, trădată, umilită, din teama de a nu rămâne singură. De a nu trebui să împart cu mine însămi, dezastrul, şi să fiu nevoită apoi să-l mănânc singură. Ce făceam de fapt, era să îmi arunc la gunoi darul pe care Dumnezeu mi-l dăduse, fără plată: VIAŢA.

De curând am crezut că mi-a fost dată o cruce, pe care s-o port toată viaţa: de a salva un suflet de la moarte. Sufletul, nu trupul lui. Credeam greşit, că Dumnezeu m-a trimis în viaţa sa cu scopul de a-l ajuta să îşi rezolve problemele, să se împace cu El şi să câştige lupta cu dependenţele.

Da, sunt terapeut, dar să ştiţi că urmele abuzurilor mi-au rămas şi acum. Şi aceste urme sunt tendinţe de a salva bărbaţii de la propriile lor dezastre, pe care cu bună ştiinţă şi le-au ales! Aveam încă atâta mândrie mascată în mine, că aveam impresia că am fost eu, dintre toate femeile care i-au părăsit, aleasă să îl salvez.

Nimic nu e mai departe de adevăr! Plecaţi din relaţii abuzive! Luaţi-vă viaţa şi copiii de mână, apelaţi la Poliţie, la un terapeut, la un preot, la orice persoană care trăieşte o viaţă liberă de dependenţe şi frici, şi porniţi la drum pe mână cu voi şi cu Dumnezeu! El nu vă va lăsa niciodată!

Crezi sau nu în existenţa Lui, cere-I curaj şi va da, cu siguranţă, şi chiar mai mult decât ai cerut! Cere ajutorul, oricât de frică ţi-ar fi! Oricât de multe prăpastii crezi că te mai aşteaptă!

Se poate, trebuie să faci primul pas: decizia de a pleca! Pentru unele dintre voi, primul pas este acela de a vorbi pentru prima dată despre abuz!

Închide ochii, femeie frumoasă, apasă pe clanţa uşii, şi ieşi afară din infern! Te aşteaptă o lume care, deşi nu o cunoşti, are braţele deschise. Alege să o cutreieri, să o miroşi, să o simţi şi să o trăieşti în inima ta!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube, AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!