Nu cred că a scăpat vreun exemplar de rasă umană până acum, fără să se fi gândit o dată măcar la CUM AR FI DACĂ… N-AR MAI FI?!

Nu cred în omul perfect, care nu are niciodată dureri care strigă, ori răni sângerânde. Nu cred nici în vindecări miraculoase de boli sufletești cărora nu le putem da diagnostice…

Cred cu tărie însă în OM și în Dumnezeu. Și cum mai cred și că el, omul, nu a apărut pe lume printr-un ”bang!” excepțional (pentru că nu cred că haosul poate crea UMANITATEA, sentimentele, emoțiile, și nici maimuța nu cred că s-a transformat în om, căci altfel  era necesar ca toate maimuțele să evolueze în noi, deci ar fi trebuit să dispară!), ci a fost creat de Cineva care întruchipează perfecțiunea, sunt azi convinsă că tot el, OMUL, este responsabil pentru alegerile pe care le face în viața sa.

Ce nu știu însă, și probabil să în viața aceasta nu voi afla, este DE CE suferim? De ce ne mor oamenii dragi, de ce sunt atâtea dezastre?

Și aceste de ce-uri cred că sunt pe buzele tuturor. Și crează adevărate revolte în inimile noastre. Care, la rândul lor, crează disperare. Și din disperarea asta, ajungem să ne dorim să nu mai dorim. Viața. Nu mai găsim motive, nu mai găsim putere, nu mai găsim soluții să ne ridicăm.

Și cred că e specific nouă, oamenilor, să ne doară surd. Să ne fie dor până la sânge, să iubim până la ură, să trăim uneori dincolo de cât credem că ne-a fost dat, și mai ales, să ȘTIM că nu primim mai mult decât putem să ducem.

Când vine gândul de ducă pentru totdeauna în lumea în care nu știm ce e…

Gândurile ne duc de multe ori în lumi in care credem ca ne-om amorți simțurile. Și om fi mai bine ca aici. Lângă cei ce-au plecat, fără voia noastră, dincolo. Dar gândurile astea ale noastre ne mint. Niciunde nu ne va fi mai bine atâta timp cât nu ne vindecăm de noi înșine. Luăm durerile cu noi dincolo de granița dintre Viață și Moarte! Acolo nu ni le va mai putea vindeca nimeni.

Plecăm acolo cu ce-am devenit aici…

Îți scriu ție, om care simți că nu mai poți trăi, și te rog fierbinte, rămâi! Rămâi aici până te vindeci de tine însuți, apoi, dacă, vindecat, încă mai simți că trebuie să pleci, pune-ți piciorul pe marginea prăpastiei și așteaptă acolo până la următoarea ședință de terapie cu tine însuți!

Am citit cartea lui Daniel Popescu, bărbatul căruia soția i-a fost răpusă de cancer, la scurtă vreme de la căsătorie, și am simțit că eu nu mai am dreptul să mă plâng niciodată pentru nimic. Pentru că dacă el nu a ales moartea, eu nu am efectiv dreptul să pronunț nici în glumă un astfel de destin pe care să mi-l urzesc singură.

Da, în lume este nedreptate. Este și nimeni nu o poate nega, și nici îndulci. Și nici ocoli. Dar în aceeași lume, noi suntem ființele cele mai capabile să dăm viață, și să NE-o continuăm.

Dragul meu cititor, moartea nu rezolvă ecuația identității noastre. Dacă aici ne e imposibil, și acolo ne va fi la fel. Pentru că indiferent unde ai fi, nu ai cum să scapi de tine însuți! Când alegi singur să comiți actul final, nu te duci într-o lume mai bună. Și chiar de-ai face-o, tot cu tine ar trebui să trăiești. Și cine îți garantează că vei fi mai liniștit acolo?

Te încurajez să parcurgi următorii pași, atunci când simți că nu mai poți:

Viața înseamnă dragoste, și dragostea nu va muri niciodată!

 

  1. Plângi, strigă la Dumnezeu, revoltă-te! Nu ține nimic în tine, pentru a da bine în fața lumii! Măștile pe care ni le punem de teama de a nu fi judecați ne slăbesc puterile și ne fac să ne simțim nedemni. Nimeni nu trăiește bine mințind la infinit…. Cel puțin mințind…

2. Discută urgent cu cineva! Chiar dacă doar a fost o fulgerare de gând, verbalizeaz-o! Spune unei persoane de încredere despre durerea ta și ideile care îți vin în minte, și roag-o să stea cu tine câteva ore/zile. Dacă, deși ai strigat și ai cerut ajutor, încă mai sunt pregnante gândurile, sau, mai rău, se adâncesc,

3. Mergi la un specialist! Că e psihoterapeut sau psihiatru, nu are importanță! Amândoi te vor putea îndruma spre cea mai bună soluție! Dacă ajungi la unul din ei NU EȘTI NEBUN, ci ai nevoie de o susținere de specialitate! Toți avem nevoie la un moment dat de un specialist! Doar că noi nu vedem că medicul cardiolog e la fel ca psihiatrul. Vedem numai etichetele pe care lumea ni le pune dacă ajungem în cabinetul ”ăluia care tratează nebunii”. Am creat grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME pentru a ne sprijini unii pe alții în momente dificile, poți veni și tu alături de oameni care, la fel ca și tine, întreabă DE CE și suferă. Dar vor să creadă că durerea de acum NU E definitivă și totul are o rezolvare!

Dragul meu, nimeni nu va putea vreodată să îți ia durerea pe care o simți. Toți ne luptăm până la sânge cu suferința și nedreptatea unei lumi în care etichetele sunt mai importante ca produsul ascuns sub ele, dar nimeni și nimic nu valorează mai mult decât tine! Singura soluție de a scăpa de durere nu este moartea, ci VINDECAREA. Și vindecarea aduce liniște, pace și iubire de sine și de lume!

Dacă ți-a fost util acest articol, ajută printr-un Share ca și alții să îl citească,  urmărește pagina Învață. Crede.Iubeste și  canalul meu de youtube AICI.

sursă foto: Google

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!