Scrisoarea Unui Copil Autist Către Părinţi Și Terapeuţi

“Privesc tăcută în zarea îndepărtată a lumii voastre; voi vreţi să vă privesc în ochi. Zăresc chipuri cioplite prin spargeri de gânduri cărora nu le cunosc sensul, cărora nu le pot striga bucuria mea de copil, cărora nu le pot da răspunsuri înţelese. Voi vreţi să le numesc “ cuvinte ”.

Văd ciudăţenii care se mişcă încoace şi încolo, care se grăbesc să prindă autobuzul şi care îşi încruntă frunţile când uşile le-au fost închise în nas. Voi vreţi să îi numesc “ oameni ”.
Aud zgomote care îmi tulbură liniştea tâmplelor şi nu înţeleg nimic. Voi vreţi să le numesc “ chemări ”.

… din nou “Ghiong Ghiong”!

Mă trezesc rătăcită dimineaţa, cu ochii buimăciţi de visele copilăriei mele şi cineva îmi apare în prag, se schimonoseşte la mine şi repetă aceleaşi cuvinte pe care le aud în fiecare zi “spune Bună”!
Eu tac. Mă uit nedumerită la el. Voi spuneţi că este un om! Bun, atunci aşa îi voi spune şi eu: este un om!

Dar asta nu înseamnă că trebuie să repet dupa el! Nu înţeleg de ce nu poate să îşi vadă de treburile sale în continuare, aşa cum o făcea şi înainte ca eu să apar în prag şi să mă lase să îmi clătesc ochii la chestia aia de pe masă, unde se tot schimbă imaginile între ele . Voi spuneţi că se numeşte televizor. Bun, atunci aşa îi spun şi eu: televizor!

“Ghiong Ghiong!”

Merg la baie, trebuie să mă spăl. Aşa am auzit la voi! Dar tot nu înţeleg de ce nu am voie să îmi pun în cap tot lichidul acela care miroase atât de bine?!, ci mă forţaţi să îmi spăl mâinile şi faţă cu apă şi săpun, apoi mă trimiteţi la masă?
Nu înţeleg de ce tot repetaţi la nesfârşit acel “Fă ca mine!” care mă scoate din sărite şi mă face să îmi muşc palmele şi să ţip?! Apoi îmi luaţi mâinile şi îmi arătaţi cum se face! Oare voi cum v-aţi simţi să stea cineva mereu în picioarele voastre?

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

În fine … “Ghiong Ghiong”.
Ajung la masă. Îndeplinesc acelaşi ritual pe care mi l-aţi repetat până când îl văd chiar şi în vise: trag scaunul, aştept cuminte farfuria cu mâncare şi .. începe chinul: trebuie să mănânc singură! Şi culmea! Şi cu obiectele acelea ciudate care trebuie mereu duse în farfurie pentru a fi duse din nou la gură până când se goleşte farfuria!
Ah, cât de ciudaţi mai sunteţi!

“Ghiong Ghiong!”

Apoi, când sunt fericită că am terminat, se aude soneria! Începe iară calvarul. Văd din nou aceeaşi faţă surâzătoare care spune acelaşi “Bună, Alexandra!” . lipsit de orice sens. Şi pentru că mi-aţi tot repetat să spun “Bună!” şi nu mai suport să vă aud cum îl spuneţi din nou, vă răspund, crezând că aşa mă veţi lăsa în lumea mea cu zâne şi prinţi.

Dar viaţa voastră este crudă! Trebuie să vă urmez în cameră, să execut comenzile voastre lipsite de sens şi să repet după voi cuvinte fără rost. Şi … Doamne, ce ciudaţi mai sunteţi, în fiecare zi trebuie altele noi ! Chiar nu mai înţeleg când se va sfârşi această treabă nesuferită!

“Ghiong Ghiong”…

Uf, şi tot aşa … trec orele voastre fără să le ştiu numărul, sunt lăsată din nou singură, în sfârşit mă pot uita liniştită la cutie ( ah, pardon, mă scuzaţi, se numeşte televizor! Da, bun, televizor! ) şi să râd când văd chipurile acelea care se rotesc, se ciocnesc, râd, îşi şterg apa de pe faţa (cică în lumea voastra se numeşte “lacrimă. Eh, asta-i bună! Ciudaţi mai sunteţi!

Vine seara, iară trebuie să îmi schimb hainele singură, şi când cred că în sfârşit s-a încheiat calvarul iară mi se cere “spune Pa!”
Spun, ce să fac? Uit mereu, dar pentru că am văzut că asta înseamnă că voi putea fi lăsată în pace, caut să îmi notez pe foaia gândului cuvântul, să îl folosesc de fiecare dată când vreau singurătate ! Bine, eu aş dori mereu dar am văzut că mi-o acordaţi doar când se face întuneric afară şi vă puneţi şi voi în pat!
Mă bucur că sunt iară în lumea mea, dar sunt şi nefericită pentru că ştiu că mâine o voi lua de la capăt.

“Ghiong Ghiong…”

A, am uitat să vă fac cunoştinţă: Ghiong Ghiong este îngeraşul meu, cu care vorbesc în fiecare noapte şi căruia îi povestesc despre păţaniile mele din timpul zilei, care îmi şterge apa aia de pe faţă şi care nu mă pune să o numesc “lacrimă”.

El mă lasă să tac. Eu îi vorbesc doar prin priviri, ţipete şi muşcături. El nu mă pedepseşte ca voi când fac asta, eu aşa ştiu să mă exprim.

Eh…ce aţi citit este un jurnal al meu… scris demult pe paginile sufletului! Azi nu mai scriu în el, pentru că m-am făcut mare!
Ah, mă scuzaţi, am uitat să mă prezint: sunt Ale, am 8 ani şi pe mama o cheamă Ely !
Aşa vă voi răspunde acum, după ce s-a scurs ceva din timpul vostru, când mă veţi întreba! Am început să înţeleg puţin lumea voastră!

Şi acum mă bucur, şi acum vreau să fiţi lângă mine, să dansăm împreună, să ne învârtim, să facem gimnastică, să ne uităm pe cartonaşe şi să spun numele lor, să spun cuvinte prin care să mă fac înţeleasă! Nu ştiu multe, dar acum nu vă mai urăsc atunci când veniţi pe la mine! vă cer să veniţi în camera mea, să vă arăt că ştiu să arăt care este “ cana ” , să vă arăt că ştiu să vă cer “hai cu mine” cand am nevoie sa mergem împreuna undeva!
Tot nu înţeleg de ce trebuie să fac încă ce faceţi şi voi, de ce trebuie să vă răspund atunci când mă întrebaţi ceva, dar o fac totuşi, căci ştiu că doar aşa mă veţi lăsa mai târziu cu “Ghiong Ghiong”, să stăm de vorbă!

A, am uitat să vă mai spun ceva (şi cu asta voi încheia)! Eu nu sunt o simplă fetiţă! Nu mă cheamă Ale şi atât!
Mama mea mă strigă “pisica Japoneza, (zice că vorbesc asemeni lor, dar nu o credeţi, eu sunt fetiţă , simplu!) Şoricel ( îmi place brânza topită, aşa este, dar eu nu fug de pisici! Decât dacă voi sunteţi prin preajmă!), Migdăluţa (hm … pentru că ochii mei sunt ca migdalele! Da, da ! Să credeţi voi că am eu ochii aşa! Când mă întrebaţi la terapie “ce sunt” mă puneţi să spun “ochi” , nu “ migdale” şi apoi mă încurcaţi cu vorbe d-astea! Cine să vă mai înţeleagă ???!) Şi cam atât!

Poate voi reveni cu alte detalii despre viaţa mea! Până atunci vă spun “PA” şi vă rog din sufleţelul meu de „Gogoaşă“: nu mă deranjaţi până nu revin eu cu informaţii, Ghiong Ghiong are şi el nevoie de mine!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!