Campania #NuEştiSingurPeLume strânge în continuare specialişti care doresc să ajute la înţelegerea corectă a ABUZULUI, a procesului de vindecare şi a angajării ulterioare a femeii abuzate în relaţii sănătoase.

Vă mulţumesc, în numele tuturor femeilor care îmi scriu, şi a celor ce vor continua să îşi dezvăluie poveştile, pentru dragostea şi implicarea dumneavoastră! Am dovedit şi continuăm să o facem, că într-adevăr, unde-s doi, puterea creşte!

Şi acolo unde-s mai mulţi de doi, puterea devine vindecare şi schimbare. În primul rând a mentalităţii unei societăţi care are nevoie să renască din propria cenuşă!

Doamna Psiholog Mirela Horumbă, împreună cu care voi susţine grupuri de dezvoltare personală pentru femeile care doresc să iasă din relaţii abuzive şi să îşi rescrie viaţa, explică abuzul astfel încât orice adolescent să poată preveni un dezastru emoţional şi să rescrie circuitele neuronale.

  • Ce ar trebui să ştie o adolescentă despre abuz?

M.H: De cele mai multe ori comportamentele abuzive sunt atât de fireşti în societatea în care trăim, încât par a fi lucruri normale. Relativ recent, nu cu mai mult de o generaţie în urmă, nici nu aveam în vocabular cuvinte care să definească violenţa domestică.

Ba mai mult, în familiile tradiţionale româneşti erau încurajate relaţiile abuzive prin faptul că cei cei mai bătrâni le cereau femeilor tinere „să tacă şi să îndure dacă vor să aibe familie”, chiar dacă erau înjurate, bătute, umilite, violate. Era o formă prin care la nivel de societate se promova tacit abuzul asupra femeilor. Se considera o normalitate, ceva firesc. De aceea este atât de dificil ca o femeie să poată avea o viaţă de calitate după ce a fost expusă unor astfel de mesaje în copilăria ei. Însă, cu puţin ajutor lucrurile se pot corecta.

Aşadar, pentru a putea înţelege fenomenul , este necesar să îl definim: abuz asupra unei femei  înseamnă profitarea de pe urma diferenţei de putere (fizică şi psihică), cu desconsiderarea personalităţii acesteia.

Orice comportament, verbal sau nonverbal, prin care se produc  vătămări corporale, psihoemoţionale (frică, groază,anxietate, furie, neputinţă) sau expuneri la acţiuni care pun în pericol viaţa persoanei este o formă de abuz.

În adolescenţă, există un risc ridicat că tinerele să confunde relaţiile afectuoase cu relaţiile abuzive, mai ales cele care au crescut într-un mediu în care abuzul a fost o prezenţă constantă în familiile de origine.

Revenind, atunci când o adolescentă observă genul de comportamente prezentate mai sus, este mai bine să se retragă încă de la început, pentru că aceste relaţii evoluează de la simplu la complex într-o perioadă foarte scurtă de timp.

 

  • Cum să recunoaştem o relaţie abuzivă?

M.H: Pe scurt, aş putea menţiona că într-o relaţie abuzivă partenerul face tot ce îi stă în putinţă să îţi reducă stima de sine (care şi aşa nu este la un nivel prea ridicat) şi să te facă să pari „un gunoi”, la a cărui acceptare contribuie el, căruia trebuie să îi fii profund recunoscătoare pentru că „face atâtea pentru tine care eşti vai de capul tău”.

Şi pentru a fi mai uşor de observat am să dau câteva exemple uzuale, pe care le întâlnim:

  1. critică absolut tot ce faci, lăsând impresia că nu faci absolut nimic bine;
  2. face „glumiţe” ironice despre tine în public
  3. îţi găseşte fel de fel de defecte şi îţi pune porecle defăimătoare
  4. deţine controlul asupra a tot ceea ce faci
  5. îţi interzice să ieşi cu prietenii şi prietenele
  6. te jigneşte constant, iar când reacţionezi ţi se atrage atenţia că eşti prea sensibilă
  7. nu îşi recunoaşte greşelile afirmând că tu eşti „nebună”
  8. te loveşte afirmând că „este din cauza ta”
  9. creează o stare de frică şi teroare în spaţiul comun
  10. eşti cauza tuturor relelor şi nefericirii lui personale

 

  • Ce sfătuiţi mamele şi ce sfătuiţi taţii să facă, atunci când îşi dau seama că fetele lor sunt în relaţii abuzive?

M.H: Primul lucru pe care îl recomand este o discuţie clară şi sinceră cu adolescenta pentru a-i prezenta anumite comportamente care, din afara relaţiei, sunt percepute ca abuzive. Este foarte posibil ca la vârsta adolescenţei unele dintre ele să fie interpretate eronat, ca dovezi de iubire, pe care „părinţii nu le înţeleg”.

Uneori este suficient doar atât, alteori adolescenta continuă pe ascuns. În acesta nouă situaţie este necesară un proces de consiliere prin care, împreună cu o persoană specializată, adolescenta să lucreze în echipă împreună cu familia la creşterea stimei de sine. Nu este un proces tocmai simplu, mai ales atunci când eşti îndrăgostit, dar rezultatele sunt pe măsura eforturilor.

 

  • Multe femei nu cred în vindecarea prin terapie. Ce trebuie să ştie oricine despre procesul terapeutic? 

M.H: Consider că în primul rând orice femeie este necesar să ştie că procesul terapeutic este o formă de educaţie psihoemoţională şi este un semn de mare putere interioară să poţi cere ajutor specializat, acesta este primul pas spre vindecare. Doar faptul că ţi-ai asumat acest lucru este ca un fel de angajament cu tine însăţi spre a avea o viaţă de calitate, fără abuzuri.

Procesul terapeutic constă într-un proces prin care renunţăm la anumite gânduri şi comportamente care nu ne mai sunt de folos, înlocuindu-le cu unele care sunt benefice şi ne aduc o stare de confort psihologic.

Practic, terapia căreia eu prefer să îi spun însoţire pe drumul schimbării este o muncă de echipă în care femeia înţelege că respectul de sine sănătos aduce şi o relaţie de calitate, la care orice are dreptul prin naştere.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog, ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!