Nicu Ojog, Argint pentru România la Campionatul Mondial de Seniori-U23

N-am încetat niciodată să cred că cea mai frumoasă țară din lume e România. La fel și că noi, românii, suntem cei mai frumoși oameni. La suflet. Și cei mai determinați să facem din harul pe care ni l-a dat Dumnezeu, o misiune pe care s-o împlinim cu prețul propriei vieți.

Contrar suferințelor pe care le purtăm cu noi din cauza nedreptăților făcute cu voie ori fără voie de frații noștri, nu lăsăm nimic să ne scape necâștigat. Oricât de grele ne-ar fi luptele.

Despre o astfel de luptă vă povestesc azi, o luptă al cărei erou este Ojog Nicu-Samuel, campionul care a adus ieri României medalia de argint la lupte greco-romane,  categoria 82 de kilograme.

Vorbesc despre ”oameni cu aripi”, și nu curiozitatea mă mână să aflu poveștile de viață ale oamenilor, ci speranța că fiecare filă din destinul nostru poate fi scrisă cu mai multă determinare dacă aflăm cum trăiesc și cum reușesc să iubească oamenii care ne pun țara pe hartă.

Îi mulțumesc lui Nicu pentru că a acceptat să-mi acorde cel mai atipic interviu de până acum: cred că între 2 pauze de victorii 🙂 ori de rugă îndreptată spre cer, a recunoștință și-a mulțumire, mi-a răspuns pe Facebook întrebărilor care mă măcinau.

Am aflat că are 19 ani, e din Bacău, și că a intrat în sala de lupte din curiozitate, la vârsta de 9 ani, datorită fratelui său, și el luptător. Cum o fi să-ți întâlnești pentru prima dată visul, fără să știi că îți va deveni destin, nu știu. Ce știu sigur este că în 2011 a luat prima medalie, locul al treilea, la campionatul național de copii, dovadă că antrenorul său, Butucaru Ioan, nu s-a înșelat când a văzut în copilul nerăbdător, care se mișca fără reguli pe saltea, una din penițele cu care România își va scrie viitorul.

Destinul a părut că i s-a frânt când a avut un accident la braț și a fost forțat să-și privească de pe margine visul. S-a luat însă la trântă cu destinul, și după 6 luni a revenit la misiunea pe care i-a scris-o Dumnezeu.  Deși mama era împotrivitoare, deși tatăl tăcea parcă a nimic, în 2013 Nicu a ajuns la lotul național la Piatra Neamț, iar în 2014 la Lotul Național de juniori la Câmpulung Muscel.

De atunci drumul lui s-a împletit cu victoria, și a fost transferat la Clubul Sportiv Heracle, Timișoara, urmând ca în 2015 să obțină medalia de bronz la Campionatul European de cadeți, în Serbia, categoria 69 kilograme și tot bronz la Campionatul Mondial din Bosnia-Herțegovina, categoria 76 kilograme.

Deși în 2016 nu a obținut nici o medalie, iar în 2017, la mondiale, s-a clasat pe locul 5, lucru care i-a bandajat pentru o perioadă sufletul, la începutul acestui an s-a transferat la Clubul Sportiv Dinamo București (antrenor Sandu Marian) și a obținut titlul de Vicecampion la Campionatul European.

Dacă cineva crede că viața unui campion se trăiește între 2 aripi de cer, nu a stat niciodată de vorbă cu unul care a adus României glorie. Am aflat de la Nicu despre regim alimentar, despre lupte cu tine însuți pentru a face categoria, pentru a rămâne în picioare când ai fost învins, despre a merge mai departe indiferent de înfrângeri și frici. Am aflat despre nevoia de odihnă și despre multă consecvență. Prea multă pentru a fi ușor acceptat în Rai 🙂 doar pe baza unui zâmbet frumos și a unei promisiuni că vei da tot ce ai mai bun.

Luptele nu cred în vorbe, ci în rugăciuni strigate spre cer cu pasiune, cu credință în imposibil și cu certitudinea că orice ar fi, nu vei renunța.

Am aflat de la Nicu despre strângeri din dinți până la sfâșiere, despre ”nu ai voie să nu devii cine te-a creat Dumnezeu să devii!”, despre antrenamente cărora nu le cedezi pentru că știi că România merită mai mult decât orice diamante. Am aflat despre antrenori care l-au învățat determinarea, curajul și smerenia, domnii Arghira Anton și Petrică Carare, despre momentul în care a reușit un egal, 3-3 cu adversarul din Georgia, deși a luptat cu piciorul drept accidentat, abia reușind să pășească.

L-am întrebat cum arată o zi din viața unui campion, și am aflat că nici azi antrenamentele nu sunt mai ușoare ca atunci când Hercule de buzunar, Gheorghe Berceanu, fost campion olimpic,  își înfrunta adversarii:

” Mă trezesc dimineața la ora 7 și facem înviorare până la ora 7:50, la ora 8 avem masa, la ora 10:30 antrenament până la ora 12, la ora 13 e masa de prânz, după masă odihnă, ca la ora 17 să ne prezentăm la ultimul antrenament, până la 18:30. La ora 19 e cina, iar la 22:00 toată lumea e în cameră. La 22:30 stingerea.”

Nu știu cât de grea vi se pare vouă viața unui campion, dar pe mine fiecare cuvânt al lui Nicu m-a pus față în față cu mine însămi. Mi-a dat lumea peste cap și m-a făcut să mă gândesc de o mie de ori înainte de a mai spune ”e greu” sau ”e imposibil”, atunci când am un vis.

”Luptele sunt un sport complex, foarte frumos, dar în același timp și foarte dificil. Nu există niciun secret dacă vrei să faci performanță, decât muncă, seriozitate și disciplină.”, mi-a spus la final, când l-am întrebat ce ar avea să transmită celor ce se gândesc să facă o carieră din lupte.

Cred că a sta de vorbă față în față cu un campion îți dă și ție aripi să zbori dincolo de nori. N-am avut onoarea să îl cunosc personal pe acest om frumos, dar te rog pe tine, cititorule, să nu-l eviți atunci când îl întâlnești! România are bogății pe care de multe ori noi le ignorăm. România ne dă oameni cu aripi, și depinde numai de noi cât de mult timp îi lăsăm să zboare, după ce-au pus țara pe harta lumii și i-au adus comori!

Te rog pe tine, cititorule, să îmbrățișezi un campion oricând îl vei întâlni și să-i mulțumești pentru că își sacrifică ani, tinerețe și suflet, pentru ca țara lui să fie pe buzele tuturor!

Iar ție, Nicu, îți mulțumesc pentru că ai pus încă o cărămidă la visul meu, acela de a scrie poveștile de viață ale celor ce se dau pe ei înșiși pentru gloria țării lor, și mă înclin în fața credinței și a determinării tale!

Suntem mândri că arăți că locul al doilea nu e pentru învinși, ci pentru cei care luptă până la sânge pentru o Românie mai scumpă decât propriul sine!

foto: arhiva personală Nicu Ojog

 Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!