(M)i-ai pus cătuşe. La suflet!

 

Să nu mai aibă puterea să scape. L-ai pedepsit, pentru greşala de-a te fi iubit, de-a te fi înţeles exact aşa cum eşti, de-a te fi acceptat cu toate valizele tale de haine vechi, pe care nu ai curajul să le arunci la gunoi.
Alea care au iz de ţigară şi pete de vin.
L-ai condamnat cu drept de apel la TRĂIRE, nu la moarte.

La trăire din ceea ce simte. Din ceea ce l-ai învăţat fără să vrei, să poată.
Și poate…

Să iubească ? E complicat. Tare.
N-aş putea spune că pe tine, cred că te-aş minţi. Şi m-aş minţi şi pe mine. Nu mai ştiu ce nume să dau celor ce-mi strigă în suflet.
Dacă zic “TE IUBESC” mă cam contrazic, căci din câte ştiu eu, iubeşti un om pentru ceea ce-ţi oferă. Bun. Frumos. Tu nu-mi oferi nimic. Nici bun, nici rău. Eşti neutru.
Sau ba da, îmi oferi vorbe. De complezenţă.
Măcar de m-ai face să sufăr intenţionat aş zice că pot să te condamn cu ceva şi să zic că eşti răspunzător pentru suferinţa mea.

Dar tu îţi trăieşti viaţa. Şi nu treci cu picioarele prin a mea. Nu îţi speli hainele în apa sufletului meu. Le pătezi cu vinul acela pe care îl bei de plăcere, din câte spui. Din durere şi din lipsă de curaj -aş zice eu- uneori, dar ştiu că mă vei contrazice.
Nu îmi ceri mie bani să îţi cumperi VANISH să le scoţi- petele-.

Prin urmare nu mă răneşti cu nimic.
Nu am pentru ce să te condamn, la rândul meu. Poate o fac neintenţionat, aşa cum m-ai rănit tu. Fără să vrei.
şi totuşi cătuşele mi le-ai pus. Tu, nu altcineva. Nu te-aş putea confunda.Nu aş putea să nu-mi aduc aminte. (oh, cât aş vrea să se poată aşterne şi peste mine uitarea!!! Şi tu ai vrea, să ştii că nu mai sufăr!)
Dar vreau doar atunci când mă doare prea tare nu lipsa ta, ci faptul că nu te înlocuieşte o dată altcineva. Dar când nu doare tare -aşa cum e acum- nu vreau să uit. Pentru că altfel nu aş mai putea să-mi exprim tot, aş fi nefericită şi fără scăpare. Fără curajul să fiu EU. M-aş ascunde după tăceri şi nu aş mai putea să îmi amintesc nici măcar numele tău. Nici măcar prima literă. Aia pe care o folosesc când mă simt mai aproape de tine.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Când nu vreau să scriu litere şi să pierd timp şi spaţiu, pentru că tu ştii pe cine strig.
Aia care se formează dintr-un semicerc şi o linie orizontală. A naiba matematică!!!

Nu ştiam dacă e orizontală sau verticală şi mi-a luat ceva timp să îmi amintesc!!! (da, ştiu că sunt completarea ta. Sau tu a mea! Tu ştii matematica puzzle-ului nostru, eu… restul!)
aşa…

Ziceam că mi-ai pus cătuşe. Nu ţi-o spun ca şi reproş, o spun ca o realitate pe care am învăţat să o accept şi să o recunosc, fără să mai am orgoliul copilăresc că vei afla şi vei zice… (ar conta ce?!)
Ţi-o spun pentru că aşa simt acum. Şi mereu. Şi dacă nu voi mai simţi într-o zi unul din noi va fi fericit şi cealălalt nefericit. Aşa cum suntem acum. Te las pe tine să decizi care e cu NE ca prefix!
Ţi-o spun să ştii. Şi să nu ştii. Cum e să o simţi pe pielea ta!
Să ştii că te-am iubit.

Dar nu ştiu dacă de a fost cu  adevărat sau “himeric”. Dacă am fost doar îndrăgostită sau am trecut deja la iubire necondiţionată.
Sau nu necondiţionată, cum se spune?  Uf, care nu moare niciodată. Dar nu cred că NICIODATĂ e bine folosit. Căci niciodată nu există.
Şi nici MEREU.
În fine, să lăsăm filozofiile. Că e deja 1.38 şi tu poate bei o sticlă de vin pe munte. Cu cine vrei tu.

Sau cu cine nu vrei, căci nu avem mereu ce ne dorim.

Mai facem şi lucruri la întâmplare, şi tu ştii asta foarte bine.
Dar eu am învăţat că nimic nu e întâmplător în viaţa asta şi că toate se întâmplă – sau nu se întâmplă- cu un rost.
Dacă nu NE iubim nu e pentru ca ne-a fost dat să suferim -şi asta nu ţi-o spun ţie, ci celor care nu au înţeles încă faptul că un NU nu este negativ întotdeauna!
Nu este un NE pentru că ceva nu ar fi mers. Şi atunci ar fi fost mai multă suferinţă.
Mi-ai pus cătuşe.

Şi ai folosit unele atât de puternice, că de ani nu le pot face nimic pentru a-mi elibera sufletul. Sunt sigură că ai vrea să nu fi folosit unele aşa.

Vezi de ce se spune că în viaţă nu trebuie să iei decizii pe perioade nedeterminate?
Mi-e somn. O să merg să dorm.

Dar te întreb înainte: dacă desfac o sticlă de vin şi încă una, şi încă alta, crezi că voi avea forţa necesară să le rup???

 

2011

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]