Considerată o hipertimie (creștere exagerată a bunei dispoziții) negativă, depresia se manifestă ca o prăbuşire a dispoziţiei bazale.

Componente definitorii:

  • Dispoziţie depresivă
  • Încetinirea proceselor gândirii: incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii (idei obsedante), Idei delirante cu caracter de autoacuzare, vinovăţie, inutilitate.
  • Lentoare psihomotorie: încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice, dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop.
  • Simptome de expresie somatică: astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie, scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale; dureri epigastrice, hiposalivaţie, meteorism (balonare), constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, tulburări de ritm cardiac, ameţeli, extrasistole (întreruperi ale  ritmului regulat al bătăilor cardiace, provocând o durere ușoară), cefalee, dureri difuze în zona tractului uro-genital.
  • Golire şi nelinişte interioară
  • Conţinut perceptual cenuşiu

RDI: Relationship Development Intervention este terapia centrată pe părinte. Ea porneşte de la motivaţia şi abilităţile copilului de a interacţiona cu succes într-un mediu dinamic

Filozofia acestei abordări: persoanele cu tulburări de spectru autist pot participa la relaţii emoţionale autentice, dacă sunt expuse treptat la acestea şi într-un mod sistematic. Și este o modalitate de învăţare a relaţiilor de prietenie, de descoperire a dorinţelor și nevoilor.

Teach reprezintă structurarea învăţării bazată pe:

  • organizarea mediului fizic
  • structurile vizuale ale spaţiilor în care se desfăşoară activităţile
  • programe individualizate şi structurarea timpului
  • organizarea sarcinilor

SUNRISE implică:

  • Alăturarea adultului în activităţile ritualice şi repetitive ale copilului
  • Învăţarea prin joc interactiv
  • Plasarea părinţilor ca principală resursă de terapie
  • Crarea unui mediu de joacă securizant

PECS: Picture Exchange Communication System este comunicarea prin intermediul obiectelor, pictogramelor şi fotografiilor.

Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie să aibă capacitatea de a iniţia o situaţie de comunicare şi de reprezentare a obiectului, în sensul de a-l recunoaşte în fotografie sau pictogramă. Această abordare dezvoltă comunicarea şi creşte şansele apariţiei limbajului expresiv.

MORE THAN WORDS pune accent pe activităţile zilnice, considerându-le contexte propice pentru învăţarea comunicării și subliniază importanţa laturii emoţionale, predictibilitatea, structura şi folosirea indicatorilor vizuali.

Pe scurt, MIFNE se bazează pe teoria ataşamentului și este format din 3 paşi:

  • Terapia intensivă de sistem pentru familia nucleu
  • Terapia de întreţinere
  • Integrarea copilului în mediul educaţional

FLOORTIME- DRI: Developmental Individual- Difference, Relationship- Based Model

  • Tehnică bazată pe joc, ce ajută la dezvoltarea relaţiilor sociale, a abilităţilor de comunicare, aplicată pe interesele particulare ale copilului
  • Experienţe interactive conduse de copil
  • Transformarea fixaţiilor copilului în motive de interacţiune
  • Include o serie de forme de comunicare non-verbală, printre care: arătatul cu degetul, folosirea limbajului mimico-gestual, scrisul, sau folosirea gesturilor, comunicarea prin intermediul crizelor comportamentale
  • Începe prin a evalua ce anume îi place copilului, apoi foloseşte acele obiecte şi activităţi pentru a motiva copilul să facă munca necesară, iar acesta începe astfel să înveţe
  • Piesa centrală în VB (VERBAL BEHAVIOUR) este mand-ul (cerinţă)
  • Copilul începe imediat să primească lucruri, urmând ca în curând să le ceară singur
  • Combină tot ce e mai bun din predarea prin exerciţii distincte (DTT)

Teoria minţii (mentalizarea) este capacitatea de sa deduce stările mentale ale altor oameni (gândurile, intenţiile, dorinţele, convingerile, etc) şi capacitatea de a folosi aceste informaţii pentru a interpreta ce spun aceştia, a înţelege comportamentul lor şi de a anticipa ceea ce vor face în continuare.

Teoria minţii este foarte bine dezvoltată la copilul de 3-4 ani, cu o dezvoltare tipică. Acesta înţelege principiul: VEZI, DECI ŞTII. Poate spune care dintre 2 persoane ştie ce se află într-un recipient dacă una din persoane s-a uitat în recipient, şi cealaltă doar l-a atins.

Bebeluşii pot distinge între expresiile faciale care exprimă bucurie, tristeţe, supărare şi frică. În jurul vârstei de 3 ani, copiii pot anticipa influenţa unei situaţii asupra emoţiilor, iar în jurul vârstei de 4 ani pot ţine seama de dorinţele şi de convingerile cuiva pentru a anticipa ce va simţi persoana respectică. Exemplu: dacă Radu vrea o carte nouă, dar crede că în pachetul pe care tocmai l-a primit se află altceva, va fi trist.

  • La înţelegerea comportamentului uman: să formulăm explicaţii ale comportamentului lor şi să anticipăm ceea ce vor face în continuare.
  • La înţelegerea comunicării, la decodificarea vorbirii figurative. (ironiei, sarcasmului, metaforei, umorului) când decodificăm vorbirea nu doar parcurgem cuvintele rostite, ci emitem ipoteze despre starea mentală a vorbitorului.
  • Înşelarea: a face pe cineva să creadă că ceva este adevărat, când de fapt este fals.
  • Empatia: abilitatea de a deduce felul în care cineva poate interpreta evenimentele şi felul în care se poate simţi
  • Conştiinţa de sine: recunoaşterea failibilităţii propriilor convingeri: am crezut că e mama, dar poate m-am înşelat.
  • Încercarea de a influenţa părerea cuiva prin argumentare: înţelegerea faptului că gândurile sunt influenţate de informaţiile la care oamenii sunt expuşi, cu scopul de a schimba ceea ce aceştia ştiu.

Copiii cu tulburări de spectru autist prezintă reale dificultăţi în citirea minţii, ceea ce face foarte dificilă integrarea lor în societate şi înţelegerea propriilor trăiri.

Aceştia pot înţelege emoţiile simple (emoţia unui personaj dintr-o poveste când aceasta a fost cauzată de o întâmplare), dar  emoţiile  complexe le pun probleme considerabile (să anticipeze emoţia unui personaj din perspectiva convingerilor acestuia).

Pentru a-i învăţa pe aceşti copii citirea minţii este nevoie de  considerabil mai mult timp, răbdare şi structură, decât de a-i învăţa pe copiii tipici. Pentru copilul cu tulburări din spectrul autist este mult mai dificil să înveţe să citească gânduri, decât este pentru un orb să citească, pentru că la mijloc se află un proces de influenţare a înţelegerii.

Teoria minţii vine în ajutorul acestor copii şi a familiilor acestora!

RECOMPENSA reprezintă CONSECINŢA dată ca urmare a răspunsului, ce schimbă probabilitatea cu care un comportament va fi reprodus.

RECOMPENSA POZITIVĂ: adăugarea unui stimul plăcut (cu valoare motivaţională): jucărie, mângâiere, recunoştinţă, respect, etc

RECOMPENSA NEGATIVĂ: înlăturarea unui stimul neplăcut (eliminarea unui zgomot, incheierea unei activităţi, etc)

AMBELE TIPURI DE RECOMPENSĂ ÎNTĂRESC ŞI CRESC FRECVENŢA COMPORTAMENTULUI.

PEDEAPSA reprezintă aplicarea unei consecinţe care produce disconfort, cu scopul de a scădea frecvenţa comportamentului.

PEDEAPSA POZITIVĂ: adaugarea-prezentarea unui stimul imediat după comportament

exemplu:copilul a facut pipi pe el. Îi facem duş cu apă rece.

PEDEAPSA NEGATIVĂ: înlăturarea unui stimul prezentat deja (oprirea muzicii)

HIPERCORECŢIA: remedierea unei situaţii neplacute pe care a creat-o (strangerea jucăriilor pe care le-a aruncat)

TIME-OUT: retragerea recompensei pentru un interval de timp (scoaterea dintr-un mediu recompensant)

RETRAGEREA RECOMPENSELOR: retragerea graduală a unui număr de recompense  ca urmare a apariţiei unui comportament problemă (sistemul de tokeni)

de reţinut: PEDEAPSA ESTE ULTIMA SOLUŢIE PE CARE O APLICĂM PENTRU SCHIMBAREA UNUI COMPORTAMENT.

La pedeapsă se apelează dacă nici una din celelate strategii nu a dat rezultate: schimbarea antecedentului sau a consecinţelor (extincţie, redirecţionare, recompensare, etc)

Organizaţia mondială a Sănătăţii (OMS) a introdus denumirea de Tulburare Mentală (Mental Disorder) pentru a se evita cuvântul  „boală”; pentru a nu mai avea „boli mentale” şi nici „nebuni”.

De asemenea, manualul american  de diagnosticare a acestor tulburări, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” (DSM) elimină nominalizarea persoanei prin suferinţa sa psihică, deci despre o  persoană care întruneşte criteriile pentru diagnosticul de schizofrenie, se va spune că „are schizofrenie”, si nueste schizofrenă”.

Un răspuns la întrebarea „CE ESTE TULBURAREA MENTALĂ?”  este foarte dificil de obţinut, însă prezint în continuare un comentariu din perspectiva DSM IV-V:

“un sindrom sau o configuraţie de simptome comportamentale şi psihologice semnificative clinic, ce apare la un individ şi este asociată cu suferinţa sau dizabilitatea , (deficienţe de funcţionare în roluri sociale) cu un risc crescut de suferinţă, deces, sau o importantă pierdere a libertăţii.”

Contact Us

Pentru orice fel de informații sau stabilirea unei întâlniri vă rugăm să ne contactați.

Not readable? Change text. captcha txt
0

Start typing and press Enter to search