Încurajează-ţi copilul să fie vulnerabil!

Mami şi tati, am început campania #NuEştiSingurPeLume pentru că sunt una din miliardele de femei lovite, umilite şi aruncate la gunoi.

Sunt una din fetiţele-prinţese care, în urmă cu 32 de ani n-a ales să se nască, ci au ales părinţii ei pentru ea. Azi, femeie devenind, îmi strâng în pumni copilăria şi vă scriu pentru a vă spune ce mulţi dintre părinţii generaţiei noastre nu ştiu sau nu cred că e important pentru ai lor copii.

Vă scriu, mami şi tati, pentru că vreau, ca şi voi, o lume fără violenţă. Şi nu pot apela la altcineva, decât la voi! Sunteţi parte din destinul copiilor voştri şi de voi depind multe din deciziile pe care ei le vor lua de-a lungul vieţii.

Voi scrie o serie de articole pe durata campaniei #NuEştiSingurPeLume pentru a vă ajuta să-i creşteţi frumos, ca sufletul lor.

Încep azi seria mesajelor cu a vă ruga să:

Fiţi atenţi la cuvinte!

Ştiu că vă iubiţi puiul mai mult ca orice, dar ştiu şi că sunteţi oameni cu slăbiciuni. Ca mine, ca oricine altcineva. Mulţi dintre voi aţi fost abuzaţi în propria copilărie. Mulţi dintre voi n-aţi auzit niciodată de la părinţii voştri TE IUBESC, n-aţi fost îmbrăţişaţi niciodată şi nici ascultaţi.

Dar ei nu sunt vinovaţi pentru copilăriile voastre! Aşadar, nu îi jigniţi, nu le spuneţi că sunt proşti, slabi, neîndemânatici, răi, egoişti, urâţi, bolnavi, nimicuri. Au nevoie să audă de la voi că pot, că sunt frumoşi, că sunt puternici, că vor reuşi, oricât ar fi de greu, că sunt blânzi şi buni, că sunt sănătoşi şi plini de viaţă!

Mami şi tati, copiii cresc ajungând să împlinească profeţiile pe care voi le spuneţi. Când se simt devalorizaţi, se comportă exact aşa cum voi le spuneţi să nu o facă, pentru că vă cred pe cuvânt că nu sunt buni de nimic.

Ştiu că aveţi nervi ca orice om, ştiu că munciţi mult şi veniţi obosiţi, dar vă rog fierbinte, nu vă răzbunaţi pe ei!

Nu-i vina lui că e azi copilul tău şi nici că îţi apare în cale când tu vrei să fii singur, cu gândurile tale, sau să fugi pur şi simplu de lume.

Validaţi-le emoţiile!

Ştiţi foarte bine replicile acelea din strămoşi: „Ce plângi ca o fetiţă? Hai că nu-ţi ies maţele pe acolo! Lasă că nu mori de la o căzătură! Lasă acum prostiile, că ai de învăţat!”

Ştiţi cum se simte puiul vostru când vă aude? SCINDAT. Pe de o parte simte durerea în corpul sau în sufletul lui, şi pe de altă parte are încredere în voi, pentru că sunteţi părinţii lui. Şi în mintea lui se trasează două drumuri: mă doare (realitatea), dar mami spune că nu e mare lucru, (ba da, pentru el e mare lucru!), înseamnă deci că mie fie mi se pare că mă doare, fie sunt prea sensibil şi nu ar trebui să simt asta.

Concluziile pe care el le trage sunt acestea:

• ÎNSEAMNĂ CĂ E CEVA ÎN NEREGULĂ CU MINE DACĂ MĂ DOARE, CÂND MAMI SPUNE CĂ NU AR TREBUI.
• DATA VIITOARE NU ÎI MAI SPUN DE DURERE, PENTRU CĂ NU ÎI PASĂ SAU NU MĂ ÎNŢELEGE
• DACĂ TREBUIE SĂ TAC ŞI SĂ MERG MAI DEPARTE CÂND CEVA MĂ DOARE, ATUNCI NU VOI MAI SPUNE NICIODATĂ CE SIMT, PENTRU A MĂ ARĂTA PUTERNIC/PENTRU A NU-I SUPĂRA PE PĂRINŢII MEI
• DUREREA E NORMALĂ ORICÂND, DECI TOT CE TREBUIE SĂ FAC CÂND O SIMT ESTE SĂ TAC ŞI SĂ O ACCEPT.

Numai că toate aceste concluzii îl duc pe copil la CONVINGEREA generală că el este:

CIUDAT.

NEDEMN DE IUBIREA VOASTRĂ.

DIFERIT FAŢĂ DE VOI. (pe care vă crede cei mai puternici)

NEACCEPTAT.

NEIUBIT.

SLAB.

Îşi va crea apoi mecanisme de apărare. Adică strategii prin care el să facă faţă durerii fără să vă mai spună data viitoare, din teama de a nu fi judecat sau neînţeles.

Devenit adult, unul din aceste mecanisme poate fi:

• Abuzul de substanţe
• Relaţii reci/adultere
• Minciuna
• Comportamente agresive (devine abuzator)
• Depresie
• Stimă de sine scăzută
• Acceptarea abuzului pe principiul „Mama a spus că nu e mare lucru dacă mă doare!” (devine victimă)

Lista acestor mecanisme este lungă. Eu v-am spus numai câteva. Ştiu că nu vreţi ca al vostru copil să ajungăvreodată în situaţia în care să aibă nevoie de ajutor specializat.

De aceea vă îndemn ca imediat ce observaţi că aveţi faţă de el un comportament inadecvat, să vă adresaţi unui specialist, pentru a vă ajuta să vă gestionaţi emoţiile şi să vindecaţi propriile răni!

Mami şi tati, dacă părinţii mei ar fi ştiut atunci ce puteţi şti voi azi, cu siguranţă eu nu aş fi ajuns să accept abuzul ani la rând.

Dacă însă am trecut pe acolo, vreau să-i ajut, ajutându-vă pe voi, să îi creşteţi cu blândeţe. Cu dragoste şi cu răbdare!

Susţineţi campania #NuEştiSingurPeLume printr-un share al acestui articol. Pentru ca generaţia viitoare să iubească necondiţionat şi să folosească pumnii pentru a-şi distruge mânia, nu pentru a distruge alt suflet.