Cum găseşti Frumuseţe ieftină? Feminitatea fără măşti şi farduri

Cum găseşti Frumuseţe ieftină?

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, aud de la o femeie atât de frumoasă, că mie mi-a cusut parcă ochii pe chipul ei, atunci când am văzut-o prima dată, în urmă cu mulţi ani!

Cuvintele ei mi-au tăiat în bucăţi sufletul pentru câteva clipe. Pentru că mi-au amintit de perioada când mi se spunea că sunt urâtă. Că altele sunt mult mai frumoase, că eu n-am nimic sclipitor, sau că nu ştiu să mă îmbrac. Că nu sunt în pas cu moda şi că nu mă aranjez suficient de bine, astfel încât să nu se sature bărbatul meu de mine. Sau al altora…

Pe vremea aceea credeam cu tărie că bărbaţii sunt toţi nişte prădători care îţi taie cu lama inima, după ce te-au avut. Nu că n-ar fi unii din ei aşa, dar am aflat după lungi agonii, că nu sunt toţi aşa …

Nu despre ei vreau însă să vorbesc acum … ci despre mine, femeia singură, ce a îngenuncheat de multe ori în faţa unui Dumnezeu tăcut, să ceară milă. Spre a fi şi eu frumoasă. Să mă iubească şi pe mine un bărbat de frumoasă ce sunt… să renunţe şi pentru mine un bărbat la toate celelalte… pentru frumuseţea mea …

Căutam în reviste de modă sfaturi şi oricare din ele mă lăsa rece. Aş fi vrut şi eu să ştiu să mă îmbrac, să ştiu să mă machiez aşa, ca cele care au lângă ele bărbaţi adevăraţi, să nu mai râdă oamenii pe stradă când păşeam alături de bărbaţi frumoşi, despre care lumea spune că nu ştie cu ce i-am vrăjit… eu, o „ştearsă”! Să-l fac şi eu mândru de mine pe bărbatul care mă ţine de mână, să nu se mai simtă atât de prost atunci când i se striga dur: „Ce-ai văzut la asta?”

Aşa îmi spuneau ei, că li se reproşa. De către alte femei, ce ar fi dat, chipurile, orice, să îi aibă, dar ei alegeau chinul lângă una ca mine, fără strălucire.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

nu ştiu nici azi de chiar aşa li se râdea în faţă, sau aşa credeau ei că mă ţin lângă ei, făcându-mă să mă cred cea mai urâtă…

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, parcă a fost pumnal. Căci atâţia ani am crezut în minciunile bărbaţilor frumoşi din dreapta mea, cum să nu i-aş merita, cum că ar trebui să fiu mulţumitoare că mă acceptă aşa cum sunt: urâtă şi proastă. şi pe lângă asta, trebuia să admit să fiu tratată oricum, ca o cârpă de cele mai multe ori, doar pentru că eu nu valorez cât ei… sau cât femeile celelalte ..

Nu mi se spunea cuvântul „urâtă”. Dar când bărbatul care te ţine de mână îţi spune că „nu ştiu ce îmi faci, că nu eşti vreo super femeie, nu eşti înaltă, nu eşti brunetă, nu eşti genul meu!”, ce-ai putea crede? Că eşti vreo frumuseţe răpitoare? Că meriţi bărbatul de lângă tine, şi mai grav, că meriţi tu să ceri respectul lui, când tu eşti vai de tine?

Azi, după ani în care am fost convinsă că motivul pentru care bărbaţii aleg altele într-o zi, de mână fiind cu mine, e acela că NU SUNT FRUMOASĂ, privesc cu lacrimile făcute rugă spre cer, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a învăţat răbdarea de a învăţa să îmi văd frumuseţea.

Frumuseţea care însă, nu e strigată pe stradă de bărbaţii frustraţi, nici de femeile dornice de cuceriri pasagere, ci e scrisă în cer. Printre îngeri. Frumuseţea prinţesei de Rege. Unul care nu mă iubeşte pentru cât fond de ten mi-am pus pe faţă, pentru cât de înalte îmi sunt tocurile, pentru cât de lung mi-e părul şi cât de siliconate îmi sunt părţile ce se îmbunătăţesc azi mai rapid ca înmulţirea speciilor.

Sunt încă în proces de învăţare, căci vindecarea nu e roată de noroc. Vindecarea se învaţă. Pas cu pas, literă cu literă. E greu să te uiţi la tine, în oglindă, şi să îţi dai seama că înălţimea ta nu spune nimic despre frumuseţea feminină, că trupul tău pe jumătate dezgolit sau perfect lucrat la sală nu spune nimic despre feminitatea ta, că genele tale naturale nu spun nimic despre frumuseţea ochilor tăi. Nimic despre suflet. Ci totul despre lume. Asta în care trăim. Şi pentru a cărei părere  suntem în stare să ne vindem.

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, a fost un test mai greu ca orice examen. Pentru că m-a obligat să mă uit ÎN mine, nu LA mine, şi să îmi dau seama că pot, acum pot, să privesc în ochi oricare din bărbaţii frumoşi ce mi-au creionat destinul, puţin câte puţin, şi să le spun răspicat: „Sunt frumoasă, chiar dacă nu mi-ai (mai) spus-o niciodată!”

Sunt frumoasă, pentru că Dumnezeu m-a creat, şi dacă aş crede altceva, ar însemna să pun la îndoială perfecţiunea Lui!

Sunt frumoasă, pentru că El a pus în mine atâta dragoste, câtă nu va putea nici un estetician să injecteze în sânii perfecţi, în buzele atrăgătoare, în fesele ispititoare!

Dragostea nu se injectează! Se primeşte ca Har. Lupţi să o ai, sau nu! Pentru iubire nu ai nevoie de bisturiu de aur, ai nevoie de sfâşieri de suflet.

Pentru iubire ai nevoie de Dumnezeu, nu de medici specializaţi în fals!

Pentru iubire ai nevoie de frumuseţe. Asta care nu se cumpără din magazin şi nu se vinde la preţ de Dior.

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, e ceea ce scriu azi pe sufletul fiecărei femei care crede în orice altceva decât în sufletul ei.

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, şi pentru confirmare nu ai nevoie de bărbaţi prin patul cărora să fi trecut zeci de femei frumoase.

Pentru confirmarea frumuseţii tale ai nevoie de Dumnezeu. Să priveşti spre cer şi să-I ceri Lui să coboare în tine, să te facă una cu El şi să străluceşti atât cât să te vadă bărbatul pregătit de El pentru tine, acela care Îl iubeşte pe El mai presus de orice!

Să te vadă, el, nu bărbaţii altor femei, care caută promoţii în magazinele de produse cu termen de valabilitate!

„Eşti frumoasă, ţi-am mai spus!”, şi dacă nu mă crezi, pune-ţi Aripi de drum  şi hai la învăţat lecţia preţuirii! De la cele ce L-au avut profesor pe Hristos!

Poartă-ţi singurătatea cu mândria fiicei de Împărat, până când El îţi va scrie numele lui pe suflet. şi dacă n-o va face niciodată, fii sigură că este pentru că are altceva pregătit pentru tine, mai bun decât orice iubire pământească!

E de ajuns!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]