Eşti necăsătorită şi te simţi singură? Invită-L pe Hristos la masa ta!

Eşti necăsătorită şi te simţi singură? Invită-L pe Hristos la masa ta!

 Singurătate. Singurătate şi iar singurătate. Aud peste tot acest: “M-am săturat! Urăsc să fiu singura din grup, fără partener! Prietenele mele au cu cine să se plimbe, să împartăşească vise şi frici, cu cine să mănânce, cu cine să iasă la un film!”

Şi nu zic că nu e greu uneori. Sau mereu:). Faptul că am ales ca laitomotiv al acestui blog “NU EŞTI SINGUR PE LUME”, nu înseamnă că eu nu simt uneori singurătatea . Destul de rar, ce-i drept, dar am şi eu momente de “singurătate la negativ”. (asta pentru că eu o văd ca pe ceva pozitiv. Oricât de bizar ţi s-ar părea, tocmai pentru că ştiu foarte bine cât de urâtă e singurătatea în doi, cea cu mine însămi este binecuvântare!) 🙂

Simt şi eu uneori nevoia să stau la poveşti cu cineva care să fie lângă mine, să nu trebuiască să dau un telefon unei prietene sau să mă deplasez 1 oră să mă văd cu cineva care să mă îmbărbăteze. Simt şi eu uneori nevoia să aştept pe cineva cu un fresh de portocale. (nu îndrăznesc a spune “cu cina pregătită”, căci am promis cândva că “nu mai fac mâncare niciunui bărbat, în viaţa mea:)). Mai bine mor decât să mai aud comparaţii cu altele şi ale lor mâncăruri extraordinare!” M-am vindecat de promisiune, însă încă nu ştiu cum ar fi să mănânce un el din ce am pregătit. M-aş aştepta să îmi replice imediat cel puţin un: “Nu e ca a mamei!”, dacă nu “Nu e ca a fostei!”) :))

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Sunt şi eu, deci, o femeie normală, cu dorinţe şi nevoi. Dar am învăţat câteva lecţii despre cum să mă tratez de dezamăgiri şi lipsurile unui umăr pe care să-mi odihnesc sufletul. Aşa că vă împărtăşesc, de sunteţi în pană de idei:)

Invită-L pe Hristos la masă! 

Oricât de “nebunească” ţi-ar părea ideea, să ştii că atunci când am citit-o undeva, nu mai reţin exact în ce carte, mi-am spus instant: “That`s it!”  De multe ori îmi era greu să mă şi rog la masă, atât de obosită emoţional eram, deşi nu îmi doream să mă căsătoresc, cu nici un chip. Nici măcar să aud de bărbaţi. 🙂 (mă iertaţi, domnilor, uneori e nevoie de mulţi ani să te vindeci după vânătile altora, făcute pe suflet!)

Aşa că, de fiecare dată când simt că nu am poftă de mâncare, deşi vin după o zi întreagă în care nu am gustat nimic, sau când simt nevoia de a dialoga şi de a împărtăşi frustrările sau bucuriile de peste zi, şi am în faţa mea golul,  Îl invit pe El la masă. Motivaţia de a pregăti masa este atât de mare, ştiind că El va fi musafirul meu, încât, oricât de mult aş urî să gătesc, mă ajută să dau gust şi aspect adevărat mâncării.

Eşti necăsătorită şi te simţi singură? Invită-L pe Hristos la masa ta!

Şi mă vindec treptat, cu fiecare masă pe care o iau cu El. De atâtea ori îmi vin îm minte versetele: “Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 19-20) şi “Putem zice plini de încredere: Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6)

Sunt încurajată apoi că oricât de fără gust ar fi mâncarea mea, El nu mă va părăsi pentru alta care are talente culinare mai bune, şi nici nu va permite ca în viaţa mea, dacă vreodată mă voi căsători, să rămână un bărbat care iubeşte mai mult gustul unei ciorbe, decât gustul respectului meu, şi al iubirii de Dumnezeu. Atâta timp cât asculţi de El, şi nu te depărtezi, fii încredinţată că îţi va deschide ochii când la orizont apare un “jug nepotrivit”.

Când împărtăşeşti cu Hristos bucuriile tale, când îi spui, nervoasă şi îndurerată, despre durerile tale, găseşti o pace care nu se poate găsi în prezenţa niciunui bărbat. Niciodată, oricât de mult te-ar iubi şi te-ar preţui el.

Există o reţetă simplă, dacă eşti necăsătorită şi te simţi singură, pe care o poţi pregăti de fiecare dată şi nu plictiseşte niciodată: rugăciunea!

Fie că vorbeşti cu El cu voce tare, în rugăciune, în timp ce mănânci, fie că asculţi melodii creştine, şi păstrezi tăcerea, cu siguranţă vei descoperi că NU EŞTI SINGURĂ PE LUME.

Tot ce trebuie să faci, pentru a-L avea pe Hristos ca musafir, este să VREI să-l inviţi şi să acţionezi în concordanţă cu dorinţa ta. Da, nu se va putea doar dacă vrei:). Ştii tu, poţi să vrei să slăbeşti, rugându-te 20 de ani, dar până nu ţii regim, şi nu îţi schimbi stilul de viaţă, nu ai să arzi niciodată kilogramele gândindu-te la un foc aprins:).

Roagă-te ca Domnul să-ţi dea o inimă plină de pasiune pentru El, înainte de a-ţi da una plină de pasiune pentru el.

Eşti necăsătorită şi te simţi singură? Invită-L pe Hristos la masa ta! Şi nu uita: ISUS NU E O POVESTE!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]