De ce ajung fetele părinţilor alcoolici în relaţii cu bărbaţi abuzivi?

M-am întrebat ani la rând DE CE m-am întors repetat la bărbatul care mă lovea fizic şi mă umilea emoţional. Apoi DE CE intram în relaţii numai cu bărbaţi cu diverse dependenţe. Mi-a fost extrem de greu să înţeleg, apoi să accept că mediul familial în care creşti are un impact extrem de puternic asupra dezvoltării tale ulterioare, ca femeie, şi asupra alegerii partenerilor de viaţă.

Iată ce spun cercetările despre femeile care au crescut în familii în care unul din părinţi, sau ambii, sunt alcoolici:

• au o stimă de sine scăzută
• un impuls puternic de a-i contrla şi schimba pe ceilalţi
• simt nevoia permenentă de a fi utili
• se învinovăţeşte pentru că eşuează în a-şi salva părintele alcoolic
• putere mult mai mare de accepta suferinţa decât a celor care nu au trăi în medii familiale dezorganizate
• oferă dragostea lor, toată energia şi devotamentul părintelui alcoolic, sperând să obţină de la el ceea ce are nevoie şi ceea ce dăruieşte: dragoste, siguranţă, protecţie şi mângâiere
• înearcă să îşi protejeze părintele care suferă din cauza alcoolismului celuilalt
• ajunge să inverseze rolurile: ea devine mamă pentru părintele care suferă sau care bea, ajutându-l să supravieţuiască, deşi ea nu are resursele necesare să vindece
• este într-o continuă stare de vigilenţă, fiind pregătită să se întâmple în orice clipă ceva rău
• simte nevoia să compenseze durerea părintelui care suferă din cauza părintelui care bea, şi atunci singura modalitate de a compensa este să fie un copil CUMINTE şi ASCULTĂTOR, care nu are niciodată nevoie de ceva pentru el
• crede că poate evita răul, trebuin să fie doar suficient de atentă şi de grijulie
• ajunge să intre în relaţii cu un abuzator, pentru că oboseşte să fie mereu în starea de agitaţie, şi, ca ultimăs căpare, alege să plece din mediul respectiv
• intră îmn relaţii cu bărbaţi care AU NEVOIE DE EA. Nu aşteaptă să afle altceva în plus despre ei, şi încep relaţia rapid, pentru că nevoia de a fi utilă este mai mare decât puterea ei de a aştepta să afle adevărul despre bărbatul acela
• crede că e normal ca suferinţa să fie preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a fi iubită
• are convingerea că dacă va fi mai iubitoare, el se va schimba
• se invinovăţeşte pentru comportamentul lui
• se simte atrasă de bărbaţi care au nevoie să-i înţeleagă şi să-i ajute
• pentru că sentimentul cel mai apropiat de iubire pe care o femeie crescută într-un mediu abuziv era UTILITATEA, ea ajunge să-şi ofere dragostea bărbatului care are doar nevoie de ea, nu o iubeşte
• ajunge să aibă nevoie să fie într-o relaţie cu un dependent pentru a se simţi “normală”
• se simte ACASĂ numai în climate abuzive, pentru că ea caută familiaritatea, nu fericirea
• îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lui şi pentru relaţia lor: plăteşte facturile familiei, este supusă, îi cumpără ce are nevoie, îl dădăceşte ca o mamă
• crede că iubirea ei va compensa suferinţele la care el a fost supus în propria lui copilărie
• îi găseşte scuze pentru comportamentul lui actual, motivând că având o copilărie traumatizantă, e normal să se comporte aşa, dar iubirea ei îl va ajuta să se schimbe
• atâta timp cât încă poate suporta, crede că situaţia nu este atât de rea
• sacrificuiul de sine devine tiparul ei comportamental
• nu ştie care este identitatea ei în lipsa unei suferinţe sau a unui bărbat de care să-l ajute
• îşi sacrifică orice nevoie şi dorinţă proprie
• se simte atrasă de bărbaţi care au aceleaşi trăsături de caracter ca părintele alcoolic: manipulatori, critici, posesivi, etc, iar cei grijulii, atenţi, afectuoşi, respectuoşi, îi sunt indiferenţi
• se simte în largul ei numai dacă e în preajma celor care îi reactualizează vechile tipare de relaţionare
• se simte stingheră în preajma celor amabili şi blânzi
• devin dependente de stimulare negativă: caută evenimente dramatice, incertitudine, dezamăgire, luptă, pentru a simţi că trăiesc.
• suferă de depresie, pe care o evită prin dezvoltarea tiparului iubirii excesive
• partenerul abuziv devine drogul prin care îşi evită sentimentele de inadecvare şi plictiseală
• singurătatea devine mai rea decât suferinţa cauzată de o relaţie disfuncţională

Am scris acest articol pentru ca orice femeie să înţeleagă motivul pentru care îşi alege mereu parteneri nepotriviţi, apoi rămâne cu ei, deşi totul se scaldă în suferinţă.

Am scris şi pentru ca oamenii care judecă femeile care continuă să trăiască lângă abuzatorii lor, să înţeleagă că alegerile acestor femei nu spun că ele sunt PROASTE, ci nevindecate de suferinţe din propria lor copilărie

Voi scrie în continuare despre CUM ne vindecăm de un trecut plin de durere. Urmăriţi pagina Învaţă.Crede.Iubeşte, şi susţineţi-o cu un LIKE, pentru a afla tot ce este necesar pentru schimbarea tiparelor de gândire care ne duc în robie ani la rând.

Alăturaţi-vă campaniei #NuEştiSingurPeLume, devenind membri în grupul NU ESTI SINGUR PE LUME 

şi daţi mai departe orice informaţie care vi se pare utilă!