Cum se trăieşte moartea când diagnosticul e Cancer!

Motto: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Matei 22: 39 – Sfânta Scriptură)

 

Când eşti singură, viaţa îţi dă binecuvântarea de a trăi cât pentru doi. Ori pentru 3. Ori pentru toţi oamenii care nu sunt lângă tine… Aşa că poţi merge unde vrei, când vrei, pentru cine vrei.

Am spus doar că singurătatea nu ucide, ci salvează!

Iată cum, femeie singură fiind, am putut trăi bucuria alături de oameni frumoşi. Mai frumoşi decât toate iubirile bifate greşit… V-am mai povestit eu despre ele … Aici. 

Am fost la Happy Run! Organizat de Fundaţia Renaşterea!

 Ai sau nu un om drag bolnav de cancer, ai pierdut sau nu vreodată un om drag necruţat de boala aceasta, nu ai cum să rămâi indiferent! E dur, dar din duritatea sorţii înveţi să trăieşti dincolo de limite.

Înveţi că pentru a fi învingător trebuie mai întâi să cazi. Să suferi şi să strigi. Nici un copil nu merge fără să cadă de mii de ori. Nici un om mare nu se maturizează dacă nu se târăşte prin viaţă puţin. Măcar puţin.

Am văzut oameni atât de frumoşi, cum numai sufletele îngenuncheate pot fi. Am simţit cum viaţa poate fi scrisă pe inimă şi ştearsă de pe pământ. Am simţit dragostea şi speranţa în fiecare femeie care a învins.

 

Am fost cu prietena mea, Mari.

Şi-a pierdut tatăl în urmă cu câţiva ani. Cancerul l-a răpit. Din dragoste pentru el, s-a tuns şi şi-a donat părul pentru peruci. Aici. sau aici .

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Tot ea m-a şi întrebat dacă aş dori … costă 50 ron … când e vorba de bani, oamenii trec mai departe. Când e vorba de viaţă, noi, oamenii credem că ne e dată pur şi simplu.  Sau că banii ne-ar putea-o cumpăra …

Avem senzaţia că timpul trece simplu. Sau nu (mai) trece deloc…
Îl avem…

De-am fi conştienţi cu adevărat că viaţa este doar un fir de aţă, ne-am face timp! Ne-am îngriji, ne-am iubi, ne-am îmbrăţişa, ne-am arunca în vise şi am trăi pentru împlinirea lor. Am face orice să le ducem la bun sfârşit. Nu ne-am opri la mijlocul cursei. Nici măcar pentru cel mai dulce dintre cele dulci …

un vata

Am alergat 5 km. Am simţit de multe ori că nu mai pot. Dar am continuat, cu imaginea STARTULUI în minte: „Trebuie să ajung acolo, orice ar fi!”

N-ai cum să te opreşti când ştii că în joc e viaţa! Chiar dacă nu a ta! Nici măcar el nu s-a oprit …

run caine

“Participaţi la astfel de eveneimente, implicaţi-vă!” – aud foarte des. Nu ştiu câţi o fac. Nu ştiu câţi am face-o facă în viaţa noastră s-ar lupta cineva pentru viaţă…

Oamenii iubesc. Multe: oameni, animale, lucruri, trăiri, vicii. De iubirile acestea depinde viaţa tuturor.

“Alege să iubeşti viaţa! Participă cu partea ta de viaţă la salvarea altor vieţi!” – aş fi vrut să scriu când am citit prima dată despre acest eveniment. N-am făcut-o… mi-a fost teamă parcă de mine …

Ps: La mai mult de jumătatea cursei, un băiat ţinea o foaie deasupra capului, pe care scria ZÂMBEŞTE! N-am putut să-i fac o poză, dar tare aş fi dorit! M-a impresionat până la lacrimi. Nu ştiu a cui a fost ideea, dar tare aş vrea să-l îmbrăţişez pe cel ce a avut-o!

Când simţi că nu mai poţi, e dumnezeiesc să îţi apară cineva în faţă, să îţi spună doar atât:

Să ne punem ARIPI DE DRUM şi să pornim la trăit!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!