Cum să-ţi alegi partenera de studiu pentru creşterea ta spirituală?

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice! Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea deopotrivă. Şi funia împletită în 3 nu se rupe uşor!” (Eclesiastul 4:9-12)

Dorindu-mi să învăţ şi să cresc, în toate domeniile vieţii mele, de multe ori am clacat, am pierdut, am eşuat, am câştigat. Le-am trăit pe toate, adică. 🙂

Am înţeles, după ce L-am primit pe Hristos în viaţa mea, că unul din cele mai mari nevoi ale noastre, ca oameni, este nevoia de conectare. Ştiam acest lucru din formarea mea, ca viitor psihoterapeut. Dar abia când am înţeles perspectiva biblică a acestei nevoi am putut să trăiesc frumos şi în pace cu mine însămi.

Hristos ne-a dat „o poruncă nouă”:  „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu!” ( Ioan 13: 34)

Ne-a învăţat că avem nevoie de relaţii să putem rezista în lume, pentru că psihicul ne este afectat de singurătate. Nu vorbesc aici despre solitudine, adică despre singurătatea aceea pe care şi eu o iubesc şi despre care scriu, aceea care înalţă. Vorbesc despre a nu avea pe nimeni căruia să îi spui durerile şi bucuriile tale, fricile şi necazurile care te macină.

Vorbesc despre a te crede pe tine pe cuvânt, ci nu pe Dumnezeu, care spune că tu valorezi mult pentru El. Şi de aceea ţi-a dat sentimente, emoţii şi relaţii.

După ce m-am întors spre Dumnezeu, am avut nevoie de încurajare. Am căutat partenere cu care să pot împărtăşi toate câte mă frământau. Să nu credeţi însă că am făcut asta din prima. Nu, m-am zbătut singură o bună perioadă, convinsă fiind că aşa a vrut Dumnezeu pentru mine: să mă descurc singură. Cu ruşinea de a fi cine am fost: o păcătoasă care nu merită iertare.

Ceea ce nu era adevărat. Deloc. M-am zbătut aşa până într-o zi, când am îngenuncheat şi m-am rugat pentru înţelepciune. Să fiu călăuzită spre ceea ce am de făcut cu singurătatea asta a mea.

Şi am aflat: am ales un terapeut creştin care să mă ghideze (voi scrie şi despre alegerea terapeutului potrivit într-un articol viitor!), mi-am creat o rutină prin a citi din Scriptură şi a mă ruga, şi am făcut lucrurile de care îmi era cel mai frică: m-am deschis în faţa oamenilor şi mi-am arătat vulnerabilitatea.

Mi-era frică de judecata lumii. Am fost atât de judecată în viaţa mea, că mi-era ruşine de orice acţiune pe care o făceam. Parcă mă pândea la orice colţ cineva să-mi spună cât de defectă sunt dacă plâng, dacă am probleme, dacă mi-e frică, dacă cer ajutor, etc.

Atenţie însă: nu toţi oamenii sunt buni ascultători, nu toţi oamenii sunt capabili de empatie, nu toţi înţeleg nevoia de a nu judeca! Şi nu doar nevoia, ci şi porunca lui Dumnezeu:

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura!” (Matei 7: 1-2)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Alegeţi, aşadar, cu grijă, oamenii în faţa cărora să fiţi vulnerabili, altfel veţi fi tot mai afundaţi în frici, depresii şi singurătate!

Iată câteva linii directoare în alegerea partenerei de studiu, care apar în studiul „Femeia împlinită”:

Partenera de studiu:

• Are aceleaşi valori şi calităţi unice ca tine
• Se roagă pentru tine
• Este gata să ţină legătura cu tine şi să te încurajeze
• Este dedicată creşterii tale
• Nu îţi este mentoră sau consilieră

Parteneriatul înseamnă:

1. Să înveţi şi să te dezvolţi pe parcurul călătoriei
2. Să îndrumi şi să ajuţi pe cineva să îşi atingă scopul
3. Să fii gata să împărtăşeşti din experienţa ta, pentru ca partenera ta să fie ajutată să-şi descopere potenţialul

Ce să faci într-un parteneriat?

1. Pui întrebări şi împărtăşeşti idei care să o ajute pe partenera ta să găsească SINGURĂ soluţii pentru problemele ei, NU REZOLVI TU PROBLEMA ÎN LOCUL PARTENEREI
2. Te rogi şi o încurajezi în procesul de schimbare, NU ACŢIONEZI ÎN NUMELE EI
3. O motivezi, aducându-i aminte lucrurile cu adevărat importante în călătoria ei, NU ÎŢI ASUMI RESPONSABILITATEA ÎN LOCUL ACELEI PARTENERE!

Dacă eşti într-un grup în care se practică ideile care încep cu NU, (tot ce e bolduit) înseamnă că nu eşti în locul potrivit! Nimeni nu are voie să te judece, să ţipe la tine, să îţi dea sfaturi pe un ton de superioritate!

Dacă te afli într-un astfel de grup, renunţă la el şi caută altul! Atenţie, când oamenii te judecă, nu eşti tu vinovată, ci judecata lor spune ceva despre ei, nu despre tine! În schimb, tu eşti datoare să te întrebi cum ai ajuns în acel punct, să îţi faci o analiză a propriilor comportamente, şi să acţionezi în consecinţă!

Roagă-te ca Dumnezeu să îţi descopere ce se află în spatele comportamentelor tale!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]