Suna dur titlul. Stiu.

Despre nebunie se spune ca e tragica. Se ucide, din cauza si in numele ei. Se distrug relatii, cand unul din parteneri sufera de ea. Se ajunge la mutilare din vina ei. Si asa mai departe.

Se zice ca nebunia e cea mai tragica boala psihica din lume. Ar fi sinonimul shizofreniei. Dar o folosim asa usor in discutiile noastre, ca a ajuns comuna. Glumim pe seama ei. Dar, mai ales, criticam persoanele ce au ajuns sa o tina in ele insele.

In urma cu ceva ani, am avut si eu acest diagnostic. Nu ca as fi ajuns pacient psihiatric, ci pentru ca am iubit. Atat de mult, incat am refuzat sa accept ca un diagnostic psihiatric trebuie sa ucida iubirea mea. Sau sa arunce intr-o celula omul iubit.

Am fost numita nebuna pentru ca am luptat cu un diagnostic dur. Impotriva ideii ca medicatia este singura care va ajuta un om sa fie “cat de cat pe propriile picioare, dar niciodata vindecat!” 

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Cand dam verdicte, cream nu doar panica, ci si punti catre dezastru. Asta e diagnosticul, accepta-l, pleaca si nu te uita in urma! Nu e crucea ta, nu ai de ce sa suferi tu!” mi se spunea. Atat de des, ca ajunsesem sa visez numai drumuri. Care aveau la capat disperare, si la inceput un om care se uita in gol si repeta intr-una: “Eu sunt nebun, nu mai am nici o sansa!”

Nu stiu cat de cunoscut va pare scenariul, dar eu am trait cu el multe luni. Cand esti actor principal in rolul asta,  o luna pare o viata…

Am refuzat sa ma conformez lumii, si am continuat sa-i strig: “Am sa va dovedesc ca Iubirea invinge! Si ea va vindeca!”

Am tot strigat pana intr-o zi, cand am incetat. Nu mai aveam glas, nu mai aveam curaj. Am decis ca nu are rost sa ma lupt cu lumea, ci trebuie sa iubesc si atat. Sa las lumea sa ma diagnosticheze in continuare si eu sa imi vad de drumul meu. La capatul caruia insa, nu statea Disperarea, ci Vindecarea.

Si-a venit. Ea, vindecarea, zic! A venit tocmai pentru ca eu am continuat sa “fiu nebuna”. Sa iubesc neconditionat si sa nu ma uit inapoi. Sa privesc inainte, la acea lumina, de la capatul tunelului: Vindecarea.

Un medic psihiatru m-a intrebat atunci: “Ce i-ati facut ? E asa bine… Fara tonele de medicamente luate candva!”

Am raspuns scurt: “Nimic. Doar am iubit.”

Si am refuzat sa dau detalii. Mi-era teama sa nu imi puna si dumneaei acelasi diagnostic dat de oameni: nebunie!

Am sustinut pana in panzele albe ca Iubirea e singura care vindeca, medicatia are rolul ei, dar nu e dumnezeu. Poate  stopa un eventual episod psihotic, poate ameliora o stare.  Si poate… poate multe … Dar ea, medicatia, nu poate da incredere, stima de sine, curaj si speranta. Pe acestea le da Iubirea. Daca nu ar fi medicatia, in cazul asa-numitilor “nebuni”, nu ar inceta fricile duse la absurd. Dar cum s-ar stopa frica de a spune ce simti, de a privi in ochi omul iubit si a-i cere sa te asigure ca nu te va parasi, orice s-ar intampla cu el?

Am sustinut pana in panzele albe ca pastila trebuie insotita de o doza infinita de Iubire. Altfel, daca dispar simptomele, dar ramai cu singuratatea, ce faci?

Exista vreo pastila pe lumea asta care sa ne scape de singuratate?

Nu aveam pe cine sa intreb atunci. Eram insa sigura ca singura cale de a scapa de cuvantul asta cu S este IUBIREA. Singura care va face din singuratate SOLITUDINE. Si cu ea, sa pornim la schimbat vieti …

Eram insa convinsa ca avem nevoie de Iubire mai mult decat de orice altceva, pentru ca numai ea va face “nebunii” sa isi ia tratamentul si sa se priveasca in oglinda, mandri ca au scapat din infern.

Cand fortezi un om sa faca un tratament, il poate lua. Pentru ca tu, medic, ai mai multa putere de a controla. Dar il poti controla cat timp e pe teritoriul tau, in ograda ta, in spitalul de unde  ar fugi … cand, insa, pleaca din spital, nu mai ai nici un control. Trebuie sa-i gasesti o alta pastila, sa-l ajute sa ia medicatia chiar si dupa ce dispare gardul dintre el si lumea de afara …

Exista o astfel de pastila?

Am aflat acum, la acest externship ca da, exista acea pastila. Se numeste Iubire. Cand omul din fata ta are motivatia data de iubirea partenerului, te va privi pe tine, medicul, ca pe sansa de a scapa de cosmar. Iti va multumi pentru ca il ajuti. Pentru ca el a inteles -nu a fost fortat- ca fara acel tratament, nu va putea continua. Poate a fost nevoie sa il internezi nevoluntar, dar, iubit fiind, stie acum ca ai facut-o din iubire.

Cine poate ajuta “nebunul” sa accepte medicatia? Oamenii care ii arata iubirea. Nimeni altcineva. “Cand ai incredere in omul de langa tine, vei face orice iti spune, pentru ca stii ca nu iti vrea raul.”– imi spuneam mie insami.  “Asa va fi si acum!”

Si asa a fost! Am inteles ca Dumnezeu poate orice, pentru ca El este iubire. Si am inteles corect…

In urma cu 3 zile, particip la un Extership: EFT- Terapia centrata pe emotii. Care sustine ca Iubirea este cel mai puternic lucru din lum! Si ea vindeca.

Cineva sustine ca Iubirea vindeca! Si fara ea, suntem distrusi. Cadem in depresii, ajungem la suicid …

Nu stiu sa exprim sentimentul pe care l-am trait in timp ce  Rebecca Jorgensen vorbea. Era ca si cand imi auzeam propriile ganduri. Un om din lumea asta valida pentru prima oara “nebunia” mea.

Iubirea linisteste. anxietatea nu este despre de cate ori facem ceva, ci despre DE CE facem acel ceva…Nu despre de cate ori iti suni iubitul pe zi, ci despre DE CE il suni de atatea ori …  (Rebecca)

Deci nu eram nebuna, nu? 🙂 Eram doar un suflet care a crezut pana la capat ca Dragostea nu este pur si simplu. Este SIMPLA si PURA!

 

Femeia aceasta,  Rebecca Jorgensen, rupea diagnosticul a 2 oameni, sustinand ca nu avem voie sa catalogam si sa reactionam in functie de aceste diagnostice, ci trebuie sa intelegem omul si emotia care se ascunde in spatele comportamentului sau.

Pe bune? 🙂  E greu de crezut ca un om poate sa schimbe viata ta in bine, in cateva ore. Nu sa o schimbe, ci sa o faca sa aiba curajul sa spuna ca a meritat. A meritat sa accepte acuze, jigniri, persiflari, si tot soiul de practici care aveau ca scop reducerea ta, ca om, la absurd… Nu din rautate, ci din credinta ca iubirea nu trebuie sa lupte impotriva stiintei care, am auzit, “sustine ca nu e cale de vindecare”, ci trebuie sa plece sa se aseze in inima altcuiva, capabil sa o valideze. “Nebunii” cica nu o vor valida niciodata. Ca nu o simt …

Am vazut, la acest extership, oameni mai frumosi decat toate minunile lumii, adunate la un loc. Oameni care priveau pentru prima data in fata adevarul. Si desi, poate le era greu sa il accepte, ii dadeau voie sa se aseze cu ei la masa.

– In cazul tulburarilor de personalitate, se lucreaza la Sinele terapeutului. Se fac grupuri de dezvoltare personala pentru terapeuti. Cand punem un diagnostic in mintea noastra, trebuie sa ne dam seama ca ceva ne activeaza pe noi foarte mult. Trebuie sa avem empatie pentru acei oameni si sa aflam ce le determina comportamentul. In cazul tulburari Borderline, de exemplu, acolo sunt probleme de atasament.

Am plans mult zilele acelea. Mult, dar frumos. Mult, dar vindecator. Pentru ca am inteles ca noi, oamenii, punem etichete din cauza unui trecut, nu din cauza rautatii noastre.

Am inteles ca borderline este despre iubire, iubirea aceea bifata gresit

Am inteles ca in viata, mai presus de toate teoriile lumii, se afla Iubirea.

Si despre ea a avut curaj cineva, candva, o femeie puternica, sa scrie.

Si nu doar atat: ci sa o transforme in metoda de terapie, ca oamenii sa inteleaga ca si despre ea se invata. Si despre ea se fac cercetari, nu doar despre lucruri palpabile. Femeia despre care va spun este Sue Johnson.

Multumesc, Simona Herb, pentru cel mai binecuvantat cadou primit vreodata de la o fiinta umana: dovada ca Iubirea este totul!

 

emotii

Simona, esti dovada ca pentru a-ti implini visul, trebuie doar sa-ti pui Aripi de Drum si sa nu te uiti inapoi doar pentru ca lumea te crede “nebun”.

Pentru mine, iubirea este cea mai perfecta Nebunie! De care nu ma voi vindeca niciodata! 🙂

 

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!