Copiii nu sunt fascinaţi de telefoane pentru că “aşa sunt copiii acum”, ci pentru că părinţii lor sunt fascinaţi de ele!

De când lucrez cu copii cu nevoi speciale, am auzit de milioane de ori dictonul: “Copilul ăsta este extraordinar de inteligent, mânuieşte telefonul mai bine decât mine! Aşa sunt copiii în ziua de astăzi, fascinaţi de telefoane!”

Citeam zilele acestea o cercetare despre folosirea telefoanelor şi a Facebook-ului, care spunea că acestea ne distrag atenţia de la prezent, ne afectează relaţiile cu ceilalţi, dar pe lângă multe ale dezavantaje, cel care m-a impresionat cel mai tare a fost acela că un copil lăsat pe telefon, sau ai cărui părinţi îl folosesc foarte des, nu poate dezvolta empatie, pentru că aceasta se învaţă prin contact vizual.

Şi-atunci m-am gândit la copiii cu care eu lucrez. 99% folosesc telefoanele şi tabletele  peste 80% din timp: mănâncă, stau pe oliţă, se îmbracă, se încalţă, merg cu maşina sau cu mijloacele de transport în comun, merg la medic, cu telefoanele după ei.

Când încerc, în timpul terapiei, să micşorez timpul petrecut de copil cu acestea, mă lovesc de replica: “DAR NU VEI FACE NIMIC CU EL! TE ROG, FOLOSEŞTE, ALTFEL ŢIPĂ ŞI TERAPIA E PIERDUTĂ!”

Cu toată sinceritatea, vă spun că de fiecare dată văd negru în faţa ochilor. Pentru că ştiu că fiecare minut petrecut de copil cu aceste “mijloace de calmare” îngreunează atât munca mea cu ei, cât şi dezvoltarea lor. Pe lângă faptul că vreau să vă spun, dragi părinţi, că NU ESTE PIERDERE DE TIMP să lucrezi pe obsesia copilului faţă de telefon şi tabletă, vă mai spun ceva: efectele dispozitivelor mobile ( telefoane, tablete, calculator ) asupta creierului copilului vostru este devastator. În unele situaţii, (în majoritatea, după părerea mea!) copilul vostru a ajuns să refuze să trăiască în lumea noastră, pentru că i s-a permis de cînd avea câteva luni să trăiască în lumea lor, a telefoanelor şi a tabletelor.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Azi mâncăm cu tabletă, stăm pe wc cu tableta, coborâm scările cu ea, şi aşa mai departe. Dacă nu are tabletă la 6 luni, nu e în grafic! Şi apoi ne mirăm de ce copilul nostru are tulburări de limbaj şi de comportament.

Mă întreba o mămică de curând: “Oare dacă noi nu am mai folosi nenorocitele astea de tablete şi telefoane, copilul ăsta ar mai fi aşa obsedat de ele? Căci mă gândesc cum de copiii săraci nu mor fără ele, cum de ei mănâncă normal, la masă, fără să stea cu ochii pironoţi în display-urile astea!”

I-am răspuns zâmbind: “Copilul ăsta, cum spui tu, a devenit obsedat de telefon pentru că părinţii lui sunt obsedaţi de el. De când sunt la voi, ai verificat telefonul de cel puţin 10 ori. Şi a trecut mai puţin de 1 oră. Deci, fără a te certa, îţi spun doar atât: de voi depinde cât timp petrece copilul cu aceste telefoane şi mai ales CUM!”

Dragi părinţi, telefoanele nu sunt în sine rele, ci modul în care le folosim este rău!  Iar consecința, cum spuneam mai devreme, este, de multe ori întârzierea de limbaj. Însă nu e singura. Cu ea vin la pachet și altele…

Aşa cum alcoolul sau sexul nu sunt în sine rele, ci modul în care NOI alegem să le folosim. Dacă un bărbat face sex cu 3 femei pe săptămână nu înseamnă că sexul este un lucru rău în sine, ci rău este modul în care se implică el în actul sexual.

Telefoanele ne ajută foarte mult, dar atâta timp cât le folosim cu scopuri precise, care să ne ţină conectaţi la realitate, nu care să ne rupă din ea!

Nu am văzut niciodată, în totţi anii în care am lucrat cu copii, unul măcar care să dezvolte o obsesie pentru telefon sau tabletăm care să nu-i fi fost alimentată de părinţi: dacă aceştia nu i-ar fi limitat accesul la ele, dacă aceştia nu le-ar folosi ei înşişi excesiv.

La 6 luni să îi dai unui copil telefon şi tabletă, este condamnare curată ! Şi nu, nu sunt dură acum, ci realistă! Aş vrea să mă înşel, însă munca de peste 11 ani cu copii cu tulburări de limbaj (cel puţin) e dovada că atât telefoanele, cât şi tabletele folosite abuziv, distrug creierul într-o aşa manieră încât copii “absolut normali”, cum îmi spun părinţii lor, ajung la psihiatru, pe motiv de necooperare, lipsa limbajului, crize de comportament “când încercăm să îi luăm tableta din mână!”

Dragi părinţi, scopul acestor rânduri nu este de a vă acuza, ci de a vă face conştienţi că dacă al vostru copil ajunge în cabinetul unui medic psihiatru pentru că face totul NUMAI cu tableta, este pentru că voi i-aţi permis accesul la ea! Dacă nu ar fi avut voie, acest copil nu ar fi avut cum să o folosească!

Înainte să le cumpăraţi copiilor de 6luni – 1 an tablete, gândiţi-vă la efectele pe termen lung şi foarte lung, şi poate veţi alege să faceţi o excursi la munte cu el, cu banii pe care i-aţi da pe aceste droguri!

Ştiu că timpul vostru este limitat, dar dacă şi din puţinul pe care îl aveţi, luaţi să staţi pe telefoane când ajungeţi acasă, sau să îi aruncaţi copilului tableta, numai să tacă, sau să nu mai urle… acest timp va trece în defavoarea propriului copil!

Fiţi fascinaţi de copilul vostru, nu de telefoane, căci va veni o zi când veţi vrea ca el să fie fascinat de voi, şi în locul vostru, va alege tableta! Şi credeţi-mă, va durea de mii de ori mai mult decât v-a durut pe voi capul când aţi ajuns acasă foarte obosiţi, şi aţi ales să petreceţi timp online, decât cu copilul!

 

Dacă ţi-a fost util acest articol, împărtăşeşte-l şi cu persoanele dragi ţie! Iar dacă vrei să înlocuieşti telefonul cu o jucărie, iată AICI câteva idei care pe mine mă ajută în munca mea de psihopedagog!

#Sursă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]
Showing 27 comments
  • Luiza
    Răspunde

    La fix articolul, chiar daca l-am citit de le telefon… Avem aproape 3 luni de cand am eliminat telefonul, dupa 3 ani, din viata copilului nostru de 4 ani! 3 ani de telefon intr-o viata de 4!! Suna ingrozitor si asa si este! Din fericire, copila s-a dezvoltat bine, ca limbaj si afectivitate, insa crizele de nervi ne-au determinat sa luam decizia asta. Plus ca ea nu stia sa se joace singura, desi are o imaginatie bogata si mijloace la indemana sa si-o foloseasca. Acum sunt uimita sa vad ca isi cauta prin jucarii, ca face jocuri de rol, ca cere sa ne jucam cu ea. E ca o noua descoperire a copilului nostru. Pe langa asta, am redus si timpul petrecut la desene si am vazut si de aici roade. Culmea e ca procesele de eliminare/reducere a acestor stimuli nu au fost deloc atat de grele si dureroase pe cat ne asteptat, fiind suplinite cu mai multa atentie decat de obicei si implicare in activitatile ei.

    • monica.berceanu
      Răspunde

      multumesc pt raspunsul dvs. Este extraordinar sa aud astfel de vesti:). Ca si psihoterapeut, ai nevoie de vesti ca acestea, sa te poti reincarca cu energie pozitiva, iar dvs. sunteti un exemplu pt alti parinti care se sperie de efectele limitarii accesului la tablete. Sanatate multa copilului si intelepciune dvs ca si parinti!:)

  • June
    Răspunde

    Lumea se uita stramb la mine cand le spun ca baietelul meu de 1a si 3l nu se uita la desene (nu ne-am mai uitat nici noi la tv decand s-a nascut el, doar ocazional si acum cand mai dau drumul la tv prefera sa se joace sau ne mai uitam la o emisiune cu caini, dar se uita maxim 10 min mai mult nu vrea), ca mananca fara gadgeturi sau jucarii, ca merge in masina fara telefon sau tableta. Noi nu folosim telefonul sau tableta decat cand el doarme. Mai cere sa ii arat poze si pupa bunicii, dar daca ii spun ca nu e voie sau il iau nu face nici o criza. Nu e obsedat de aceste gadgeturi pt ca nu i-am permis si nici nu i-am alimentat aceasta obsesie. Deci se poate, asa cum ziceti si dumneavoastra. Trebuie doar sa ii acorzi timpul tau liber copilului, nu acestor ustensile. O zi buna tuturor

    • monica.berceanu
      Răspunde

      multumim mult pt povestea dvs si mai ales va felicit pentru rabdarea si consecventa cu care rezitati tentatiei de a folosi gadgeturile! sunteti oamenii care pot oferi lumii un exemplu de SE POATE!

  • Stela
    Răspunde

    Subscriu la comentariul dnei Luiza. Am un baietel in varsta de 4 ani si 7 luni cu o problema neurologica minora, dar care ne.a intarziat dezvoltarea motorie si de limbaj. Din pricina limitarii motrice am apelat la multe jucarii dar si la tehnologie. In perioadele cand a primit telefon l.am vazut ca.i acade drastic interesul pt jucarii si pt interactiune umana. In plus, devine foarte iritat, nervos, tot timpul cu gandul la telefon, il cauta prin toata casa… In perioadele de pauza de la telefon si internet vreau sa va zic ca infloreste pur si simplu! E nevoie intr.adevar sa le ascundem, sa nu ne mai vada nici pe noi ca le folosim, iar noi, parintii sa petrecem mai mult timp cu copilul jucandu.ne. Baiatul meu redevine calm, cooperant, atent, receptiv, isi redescopera jucariile, inventeaza jocuri dar are nevoie si de mai multa companie. Isi doreste sa se joace cu noi. De ce am tot reluat vechiul prost obicei cu telefoanele? Pt ca se intampla sa se imbolnaveasca sau sa aiba 2, 3 zile mai agitate, sau sa stam in casa din cauza gerului..sau, sau.. E greu de renuntat definitiv pt ca tehnologia este un drog. Acum iarasi avem o luna de zile de cand nu mai primeste decat desene la tv si este alt copil. Sunt f determinata sa nu.i mai dau acces la telefon iar acest articol a venit la fix pt ca portretizeaza exact viata noastra, raul pe care siguri i l.am pricinuit cu telefonul, dar si rezultatele incredibile pe care le.am obtinut cu el odata ce i.am inchis accesul la telefon si internet. Felicitari pentru articol si informatiile transmise!

    • monica.berceanu
      Răspunde

      eu va felicit pt deschiderea pe care o aveti de a descrie si recunoaste luptele dvs cu tehnologia! sunteti mine de aur toti cei care recunoasteti slabciunile si vulnerabilitatile pe care le aveti ca parinti! va imbratisez si va multumesc pt ca ne impartasiti din experienta dvs si astfel dam un plus de valoare inimilor copiilor!

  • o femeie
    Răspunde

    nu avem tv, tableta a aparut in casa cand copilul avea peste 8 ani, vorbesc 10-15min la telefon pe luna. In cateva zile cu tableta, la 8 ani, copilul a invatat sa o utilizeze mai bine ca mine.
    Am considerat ca viata se poate fara.

    Cunosc manager IT care nu a avut tv pana la 20 de ani si calculator din facultate.

    • monica.berceanu
      Răspunde

      felicitarile mele si cred ca voi scrie un viitor articol despre parintii care mi-au scris fiind de acord cu ceea ce s-a prezentat in acest articol, spre a fi exemple pt alte familii…

  • Bianca
    Răspunde

    Un articol interesant…recunosc sunt dependenta de tel…dar copilul meu nu are o obsesie pt tel,tableta..:intr-adevar il cere si el sa-i bag muzica Sau sa se uite La video cu bunicii Sau verisoara lui….dar cand este vorba de mancare nu exista tel Sau tableta…joaca nu le include….un parinte trebuie sa stie sa puna limite…nu cum urla sa il dea si trebuie sa fie atent ce face copilul cu tel….cand vad ca il vrea mai mult ii bag muzica Pe tv si uita imediat de tel,tableta…depinde si cat se ocupa parintii de ei..:copilul meu la 2 ani vorbeste 2 limbi(limba materna romana,limba paterna turca)..stie si cateva cuvinte in germana, si datorita muzicii si cateva cuvinte in engleza….chiar daca suntem dependenti de tel,tv, tableta trebuie sa ne ocupam si de educatia copilului…cat de obosita as fii nu uit sa-l scot afara la aer,chiar si de 2 ori pe zi,nu uit sa ma joc cu el…cum ati spus si dumneavoastra totul sta in mainile parintilor….

    • monica.berceanu
      Răspunde

      nu uitati nici sa le reamintiti aceste lucruri si altor parinti, ori de cate ori aveti ocazia!

  • Vlad
    Răspunde

    Empatia e o calitate de comunicare proprie constiintei care se regaseste si la pomi, plante, animale si desigur oameni.

  • Mircea
    Răspunde

    Există aplicații dedicate ce reduc golosirea telefonului la cât se doreşte de către părinte Kaspersky Safe Kids …

    • monica.berceanu
      Răspunde

      sa speram ca se vor folosi cat mai des ….

  • Ruxandra
    Răspunde

    Am si eu o intrebare/ precizare. Atat in articol cat si in comentarii se face referire in special la tablete si telefoane. Majoritatea celor din jurul meu accepta ca nocive tableta si telefonul pentru copii mici dar cand vine vorba despre televizor mi se spune ca exagerez. Este televizorul la fel de daunator? Si daca da, are vreo importanta dimensiunea ecranului?

    • monica.berceanu
      Răspunde

      DA, TELEVIZORUL ESTE LA FEL DE NOCIV. chiar acum pregatesc un seminar despre riscurile si consecintele pe care le au tv si gadgeturile asupra creierului copiilor. Va aparea seminarul pe blog zilele urmatoare pt inscrieri.

  • iani
    Răspunde

    Foarte interesant si f adevarat acest articol!

    • monica.berceanu
      Răspunde

      daca aveti subiecte despre care aveti nevoie sa stiti, ar fi de ajutor pt ceilalti! eu le voi scrie:)

  • Simona
    Răspunde

    Autismul exista si inainte sa apara televizoarele, telefoanele si tabletele. Asa ca degeaba dati vina pe parinti…Si asa sunt demoralizati si descurajati din toate partile…E nevoie, acum ironic vorbind, de astfel de materiale ca cei din jurul parintilor sa zica: “Uite vezi! Are autism. Inseamna ca l ai lasat la televizor”. Si credeti ma! Sunt multi care iau de bun tot ce scrie pe net. Mai ales cand e de rau, asa se intampla cand iti place ca altii au necazuri. Asa le trebuie…au gresit ei undeva. Dar aveti dreptate in privinta limitarii accesului la telefoane si tablete. Va rog sa revizuiti articolul.

    • monica.berceanu
      Răspunde

      niciunde nu scrie in articol ca gadgeturile creaza autism!!! NICIODATA nu am afirmat asa ceva! multumesc pt interesul acordat articolului!

      • Simona
        Răspunde

        Ati scris:”În unele situaţii, (în majoritatea, după părerea mea!) copilul vostru a ajuns să refuze să trăiască în lumea noastră, pentru că i s-a permis de cînd avea câteva luni să trăiască în lumea lor, a telefoanelor şi a tabletelor.” Adica nu spuneti ca al nostru copil e in lumea lui (autista adaug eu, pentru ca toti stim ca e rupta de realitate ) din cauza ca atunci cand era mic i s a pus in mana tableta si telefonul? Si la inceput ati zis ca lucrati cu copii cu nevoi speciale, deci si autisti (ei sunt cei mai atrasi de gadgeturi si se desprind f. greu de ele).

  • Anamaria
    Răspunde

    Întrebarea e… Cum facem noi (adulții) faţă nevoii/obsesiei de a verifica telefonul?
    Atunci când vom fi noi mulțumiţi de viata noastră și de modul în care relationam cu cei din jur, poate vor fi și copiii noștri fericiţi și mulţumiţi de copilăria lor “în aer liber”.

    • monica.berceanu
      Răspunde

      bine punctat! Noi, adultii, cred ca ar trebui sa vedem ce nu merge in viata noastra, daca mereu ne invartim in jurul telefonului?

  • Marina
    Răspunde

    Ce putem face să înceapă să vorbească. Are un an jumate și nu știe nimic ii lăsăm tel cu orele sa pot sa fac treabă . Nu știe ce înseamnă lucruri nu știe să se joace cu jucării și abea gangareste și cântă pe limba lui

pingbacks / trackbacks

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!
carmen hotarcopil autist