Cele 3 Iubiri, în Marea dragoste. Ce spune Dumnezeu despre adevărata Iubire

 

 

Sursă Foto: Google

Dragostea e cel mai dezbătut subiect.

Dragostea e cea mai grea problemă, încă în stadiul de definiţie…

Dragostea m-a îndemnat şi pe mine, azi, să vă împărtăşesc din tot ce mi-a dat Dumnezeu în dar. Din tot ce mi-a fost dat să trăiesc. Să sufăr şi să mă nasc din nou!

Să înţelegem cifra 3, dintr-o Singură  Dragoste!

Începem cu pasul …

 

• Dragostea de Dumnezeu

 

„Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. ” (Matei 22:37-40)

Ni se cere să Îl iubim pe El la modul „ imperativ absolut”J . Căci fără de El nu suntem nimic. „Relaţia dintre noi şi Dumnezeu  este exact ca cea a unui copil cu mama sa”, spune Josh McDowell. Avem nevoie de El într-un mod dependent.

„Venim la El pentru că suntem neajutoraţi fără iertarea, fără sprijinul şi fără înţelepciunea şi mângâierea Sa.”

 

• Dragostea de oameni

sursă foto: Google

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”

Observaţi că Dumnezeu nu ne spune să îi iubim pe oameni ca pe El, pentru că asta ar fi o blasfemie. Avem o ierarhie implicită a iubirii. Condiţia iubirii altora,însă, este iubirea de sine. Iubirea sănătoasă de sine.  O voi prezenta mai jos, dar vreau să vă spun despre ierarhia în iubirea de oameni. (avem nevoie de ierarhie, pentru că dacă am încerca să-i iubim pe toţi oamenii din lume, „dragostea noastră s-ar răspândi într-un strat atât de subţire, încât n-ar însemna mai nimic pentru nimeni.” – Josh McDowell)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

1. Familia noastră
2. biserica
3. prietenii
4. colegii
5. oamenii din jurul nostru

 

• Dragostea de sine:

Sursă Foto: Google

„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi!” (Glateni, 6:5)

Am auzit cândva o mamă care îi spunea fiicei sale: „Eşti obligată să mă ţii la tine, pentru că eu te-am făcut!”

Hristos ne-a dat o poruncă frumoasă şi înţeleaptă, aceea de a ne purta de grijă, astfel încât să nu devenim o povară pentru ceilalţi. Dragi părinţi, copiii voştri nu au ales să se nască, voi aţi ales să îi aduceţi pe lume, îndrăznesc să vă spun că nu este tocmai creştinesc imperativul vostru de a avea copiii grijă de voi, atâta timp cât aveţi datoria de a face orice vă stă în putinţă să nu ajungeţi purtaţi pe umeri de ai voştri copii.

 

Ce avem de făcut pentru a ne iubi pe noi înşine?

 

Să nu respingem sinele de la care vin egoismul şi complexele de inferioritate: respingem păcatul pe care îl facem, dar nu ne dispreţuim pe noi înşine pentru că păcătuim, pentru că astfel, dispreţuim creaţia lui Dumnezeu. Suntem imperfecţi, şi Dumnezeu ştie asta. Dar ne-a promis răscumpărare prin Fiul Său. Citeam undeva că „degeaba a murit Hristos”, dacă noi nu ne acceptăm pe noi înşine aşa cum suntem. Depunând mereu eforturi de a fi sfinţi, trăind după regulile Scripturii, dar recunoscând că Dumnezeu nu are nevoie de perfecţiunea noastră pentru a ne iubi.

 

Să avem în minte mereu motivul pentru care Dumnezeu ne cere să ne iubim pe noi înşine: pentru a-i iubi pe alţii. Ar fi un păcat să ne iubim pentru a acumula bogăţii, a pune întreaga lume la picioarele noastre, sau pentru a ne numi singuri dumnezei. A te închina la tine însuţi este semnul idolatriei.

 

Când ştii că te iubeşti prea puţin? (ai o imagine de sine scăzută)

• Când nu mai ai timp pentru a te plimba- citi, etc, pentru că eşti mereu implicat în rezolvarea problemelor prietenilor tăi
• Când crezi că opinia ta nu va fi luată în calcul, aşa că decizi să nu ţi-o spui
• Când te simţi vinovat de fiecare dată când trebuie să spui cuiva NU
• Când oamenii îţi fac complimente în ceea ce priveşte modul în care arăţi azi, iar tu îţi găseşti defecte

Când ştii că te iubeşti prea mult ? (eşti narcisic)

• Când responsabilităţile familiale sunt lăsate în urma carierei tale şi a hobby-urilor
• Când crezi că nu ai nevoie să mai înveţi nimic nou, pentru că deja le ştii pe toate
• Când domini orice discuţie, considerând că gândirea ta este infailibilă
• Când Nu îţi ţii promisiunile dacă îţi găseşti ceva mai palpitant de făcut sau câştigi mai bine

 

Marea Dragoste este o cruce perfectă:  pe verticală, ni se cere să-L iubim pe Dumnezeu în modul suprem, şi pe orizontală, să-i iubim pe oameni, aşa cum ne iubim pe noi înşine.

s-o purtăm, zic, cu mândrie!

Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni sunt inseparabile. Nu Îl putem iubi pe Dumnezeu dacă nu îi iubim pe oameni.

„ Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu, dar îl urăşte pe fratele său, este un mincinos. Căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” – 1 Ioan 4:20

Dragostea merge întrei direcţii în acelaşi timp. Nu are cum altfel: nu poţi sa-i iubeşti pe oameni dacă nu Il iubeşti pe EL, şi nu poţi să-i iubeşti pe oameni dacă nu te iubeşti pe tine însuţi.

Modelul de dragoste la care trebuie să ne raportăm e Hristos. El şi-a iubit Tatăl mai presus de orice, apoi, pentru a putea să ne iubească pe noi, S-a iubit pe Sine atât de mult, încât a avut grijă de sufletul şi de trupul Său în modul perfect. Hristos nu a avut vicii. A fost ispitit ca şi noi, dar a rezistat.

Adresa ta care e?

 

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]