Străinul vieţii mele
Cu umeri lăsaţi de griji şi poveri
Mă-ndrept către munca ce-mi picură-averi.
Cu ochii-n pământ, cu gândul pierdut
Cer şanse să cresc, să câştig, să m-avânt.
Rog Domnul meu scump putere să-mi dea
Bani mulţi să câştig, căci averi de-aş avea
Aş da şi la alţii, i-aş face avuţi,
M-aş pierde-n mulţimea acelora mulţi
Ce dau la săraci, ce-ajută bătrâni,
Ce dau zeciulă cu palme de mâini.
M-aş face creştin, de 3 ori creştin
Dar Tu, Doamne, mi-ai dat un pumn de venin…
Eu nu te blestem, eu nu judec crud,
Căci Tată, sunt păcătos, dar suflet am bun.
Eu tot ce te rog e să-mi dai, să-mi redai
Averile toate din anii de rai.
Căci uite-mă, Tată, strivit sunt de griji,
În palmele mele n-am bani, ci doar trişti
Gologani de-ntristări, de-amar şi de chin
Şi ştiu că le merit, Părinte, dar… vin
La Tine cu capul plecat, smerit şi cu lacrimi,
Pierdut şi-ntristat.
Ca Iov sunt azi, Doamne, ai milă, dă-mi Har
Sunt păcătos, dar… e-atâta amar!
Milă să-Ţi fie, Părinte suprem
Nu merit dar… soartă mai blândă dă-mi,
Tată, te chem
Iar şi iar.
Şi parcă-n zadar.
Tu stai pe tron azi, mă priveşti şi taci.
Amară mi-e soarta, amar drum îmi faci.
Ştiu, Tată, nu merit, dar oare de ce
Mă chinui, m-alungi și milă nu-Ţi e?
Cu aste cuvinte în palme sculptate
Trec drumul grăbit s-ajung la cetate.
Aceea ce-mi dă câţiva lei dup-o lună
Dar tolba de-alt`dată… nu mai e plină.
Cu grijile mele în jos tot privind
Mă-mpiedic de-Un Nimeni agale venind.
„Străine, nu-i strada a Ta,
Priveşte pe-und` mergi şi-n cale nu-mi sta!”
Străinul se-opreşte şi ochii-Și înalţă
Mă prinde-n privirea ce-ndată mă-ngheaţă
Şi fără de zâmbet, pierdut, ca şi mine
Întinde o mână. Să-mi strângă, dar… cine
[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]I-o dă? E plină de zgură
Şi sângele-i vorbeşte din colţuri de gură:
„Dă-mi mâna, mă prinde şi hai împreună
Spini să culegem, să facem cunună!”
Un sac parcă poartă pe trupu-i slăbit.
E dintr-o bucată. Murdar şi sleit.
Nebun e, săracul, plecat din infern
Îi dau un bănuţ şi să plece îi cer.
Străinul priveşte cu ochi de văpăi
Bănuţul ce-l lasă să cadă pe umerii-I goi.
„Nu-mi trebuie, omule, degrabă azi hai
Ai multe, mai multe, de preţ să îmi dai!”
Săracul!- îmi spun. Mă crede-mpărat.
Şi faţă de El eu chiar sunt. Cu straie-mbrăcat.
Şi-atunci Îl privesc cu milă mai mare
Şi-i cer: „Mergi, străine, ia banii şi cumpără-Ţi ţoale!”
Dar El tot cu ochi ca de stele mă arde
De-mi picură-n suflet o milă de moarte.
„Dă-mi mâna, degrabă să mergem
Nu-i vreme de stat. Haide de grabă, har să culegem.”
Sărmanul! – îmi spun. S-o crede Isus
La câte îndură nimic de mirare. E dus…
Iau banul de jos. Mi-l vâr înapoi
(Ce rost să îl pierd, n-am nici eu şuvoi)
Şi plec făr` o vorbă, grăbit să ajung
La Domnul, pe genunchi, din nou să mă plâng.
În urmă n-am timp să mă uit. Şi de am, ce să văd?
Să muncesc pentru-n ban şi-ncă unul
S-adun pentru oameni ca El, să le dau mulţi, cu pumnul.
Mă uit în pământ şi nu-mi vine- a crede:
În faţa mea multă avere se vede.
Bani-teancuri, hârtii blestemate
Mă-ndeamnă: „Te-apleacă, a tale sunt toate!”
Şi m-aplec. Şi de-acolo nimic nu mai ştiu
Decât că pe pat de spital stau.
Îndurerat, dar VIU!
Când m-am aplecat o roată–a lovit
În mine. Şi-n El s-a oprit.
Cum nu-nţelegi, tu, frate creştin
Că sângele Lui stă azi în paharu-mi de vin?
Da, Străinul nebun, zdrenţuros
Isus era. Doamne, ce destin nemilos!
Pentr-un ban am pierdut timpu-n verde să trec
Şi-am ajuns pe zebra de chin la moarte să plec.
Pentr-un ban am lăsat Domn prea sfânt şi-mpărat
Să zacă în drum, de mine scuipat.
O, Doamne, sunt viu! Azi trăiesc, fiindcă Tu
De mână m-ai prins când mâinii Tale-am spus NU!
Cum, Doamne, de moarte mă scapi, fără vină
Când eu pentru bani, cu chin Ţi-am lăsat mâna plină?
Cum, Doamne, sunt viu, nu-n ţărână,
Cum paharul eu azi să-l ţin pot în mână?
În mâna aceea ce mâna Ţi-a rupt
De-atâta amar, de-atâta refuz?
Cum, Doamne, de merit atâta iubire
Cum slava Ta vie m-a scăpat de pieire?
Te-ntreb printre lacrimi, când fără să vreau
Ochii îmi plec, căci pe genunchi vreau să stau
„Mulţumesc!” să Îţi spun, plin de dor şi regret
Că nu Te-am primit şi viaţă nu merit. E drept.
O, Doamne, ce văd? În ce să stau n-am.
Căci picioare-mi lipsesc. Doar jumate mai am.
O, Doamne, tăiate mi-au fost ca să scap
Cu viaţă. S-ajung împărat.
Şi-am bani. Căci roata era
A unui bogat ce-a plătit fapta sa
Cu grei bani, cu sacii, cu lei peste lei
Să nu îl închidă-ntre gratii prietenii mei.
Azi am ce-am dorit, nu bani mulţi
Am saci, am cu pumnii, din ei să fac punţi.
Dar Doamne, s-ajung pân` la Tine n-ajung
Nici măcar punţile de le-mpreun.
Şi ce rost au toate, Părinte acum?
La ce bun, Isuse, te-am lăsat lângă drum?
Ridic uşor mâna s-o-mpreun cu cealaltă
În rugă iertare să-mi cer. Blestemată
Privirea ce-o am acum, Doamne
Căci… degete n-am. Doar cioturi din coate.
Nici bani n-aş avea cum să-Ţi dau de-ai primi
Răsplată să iei înc-o dat` de-ai veni
Să-mi dai mâna-Ţi slabă
Să plecăm împreună, degrabă
Şi mână în mână
Spini să culegem, să facem cunună.
O, Doamne, fă-mi cruce cu mâna Ta azi
Tu poţi, Isus scump, Tu n-ai cum să cazi!
Şi jur că purta-voi pe veci-n locul Tău
Povara grea-a crucii pe umărul meu.
„Prea târziu. Măcar bănuţul acel` de-aş avea
Să cumpăr cu el crucea- aceea prea grea.
Dar lua-t-ai `napoi cu avar şi nemilă
Când privit-ai spre Mine cu silă.
Şi silă ţi-a fost mâna ta ca să-Mi dai
Şi strada să n-o treci n-ai vrut, căci credeai
Că-s nebun. Şi sărac. Şi-amărât
Şi tu om bogat să ajungi ai fi vrut.
Şi iată! Ai bani să-i întorci cu mâini zeci
Dar nici măcar doua nu ai ca să treci
Cu literă mare valoarea-n cuvinte
Nici măcar doua mâini, să-ţi sape morminte.
Cu toate acestea Eu chiar te-aş lua
La mine-n vecie să stai-n dreapta Mea.
Dar… omule, uite, prăpastie-ngustă
Între Mine şi tine cum zace pătrunsă.
Mâna ta azi de-ai avea ar ajunge
Mâna Mea slabă s-o prindă. La cruce
Să mergem împreună, de mână,
Spini să culegem, să facem cunună.
Dar mâini nu mai ai. Nici degete zece.
Ai numai un trup, nu ca-al Meu slab, ce-agale păşeşte.
Ai trup de-mpărat, nu slab şi murdar
Dar fără picoare. Făr` mâini. Ce amar!
Cu ce să Mă prinzi nu mai ai.
Şi bani să-mi trimiţi să-ţi cumpăr cum astăzi să-mi dai?
Omule, uite, eşti la poartă de Rai
Îţi dau cheia, dar cu ce să deschizi
Şi cu ce să ajungi
Dacă mâini şi picioare nu ai?”
Nu ştiu, Isuse, ce ştiu e că Tu
Cu mulţi te-ntâlneşti
Pe mulţi i-auzi plini de silă
cum spun acelaşi crud NU!
Fraţilor, timp nu mai e să faci bani
Şi chiar de ar fi cu ce mâini să cumperi mulţi ani?
Când fără de mâini n-ai nimic şi nimic
Nici măcar ce să-i dai lui Isus să-ţi pună în plic
Ca să ai pentru Raiul ceresc
Răsplată pentru traiul lumesc.
Frate, cu bani cumperi bani
Dar îţi tai mâini, picioare, şi parte din ani.
La Isus du-te azi şi-L întreabă:
De câţi bani am nevoie să-Ţi cumpăr degrabă
O palmă de suflet şi-un deget de dor
Să te prindă de mână, şi-n veci să nu mor?
sursa foto: Google
[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]
©2021 MONICA ZINCA - All Rights Reserved - Powered by 
