Azi e despre EA. Despre mentora care mi-a îndrumat paşii spre ceea ce sunt acum, ca şi psihopedagog, despre prietena care m-a certat cu dragoste când acceptam abuzuri emoţionale de tot felul şi despre FEMEIA de la care învăţ zilnic că viaţa trece. Şi lasă în urmă riduri.

Azi e despre EA. Despre mentora care mi-a îndrumat paşii spre ceea ce sunt acum, ca şi psihopedagog, despre prietena care m-a certat cu dragoste când acceptam abuzuri emoţionale de tot felul şi despre FEMEIA de la care învăţ zilnic că viaţa trece. Şi lasă în urmă riduri.

Şi, pentru că ne treieră trupul, viaţa asta, avem datoria s-o trăim şi noi pe ea cu simplitate, cu dragoste şi cu emoţie. E singura care nu se mai poate întoarce. Singura care trece pe lângă noi fără să-i simţim respiraţia. Până s-o vedem, ea ajunge la destinaţie, se îmbracă în negru şi aşteaptă cuminte ridicarea cortinei.

Astăzi este despre TINE, prietenă dragă, pentru că mă înveţi să-mi trăiesc pasiunile, să-mi deschid darurile de la Dumnezeu şi să renunţ la lume. Să tai din mine iubire şi pace şi să dau şi altora, care n-au sau numai au. Să scriu cu mână tremurândă o scrisoare de dragoste singurei persoane care mă va putea accepta mereu aşa cum sunt: mie însămi. Să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mă trezesc cu ochii umflaţi de oboseală, dar curioşi să descopere alte minuni ale Lui. Să mă aplec peste balustradă, aia a trecutului, şi să nu mă sperie abisul pe care-l văd. Pentru că am lângă mine un Dumnezeu care nu m-ar scăpa niciodată. Şi de ar face-o, ar fi pentru a mă asigura că mă ţine cu amândouă mâinile.

Astăzi este despre tine, FEMEIE frumoasă, despre simplitatea şi naturaleţea ta, despre dragostea din ochii tăi, despre bucuria dintre palmele tale şi despre visele de pe buzele tale, pe care nu le-ai destăinuit nimănui. Poate de teamă că nu s-or mai împlini. Sau de prea multă siguranţă că va fi exact aşa cum simţi…

Astăzi este PENTRU tine, draga mea, întreaga lume. Nu asta, plină de mizerii şi mirosind a vechi. Este lumea ta, în care trăieşti fără să faci zgomot, deşi ai avea atâtea tobe să baţi în ele (ori oale, să se audă mai tare!) 🙂 Lumea în care copiii râd şi adulţii redevin, cu ei o dată, copii. În care visele se împlinesc într-un aeroport, pe-o aripă de avion, aşa cum am visat eu odată:).

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Astăzi este despre mulţumire, Cătă! Mulţumire pentru că mi-ai luat vălul de pe ochi, când bărbatul în galben, de la masa tăcută, mă minţea frumos că poveştile de dragoste se trăiesc, sub orice formă. Şi eu, ca o naivă frumoasă, compuneam versuri pentru melodiile lui zgomotoase.

Mulţumesc pentru toate amintirile mele întunecate, pe care mi le-ai adunat într-un buchet de lalele, şi le-ai lăsat la ofilit. Ai ştiut că pot să le arunc singură la gunoi, aveam nevoie doar de timp. De timp şi de rugăciune.

Mulţumesc, Cătă, pentru bucurii simple, din care faci primăveri! Le laşi la dospit şi coci apoi iubiri frumoase. Azi e despre tine şi visul tău.

 

Într-o zi va fi despre NOI două, cu buchete de galben curat. 🙂 Până atunci, rămâi lângă mine, să mă înveţi iubirea adevărată şi simplitatea din Dumnezeu!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]