Când am început studiul biblic „Femeia împlinită”, mi-au venit în minte versurile poetului Adrian Păunescu:

Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Am zâmbit la ideea de „imposibil fără noi”, dar am simţit cum mi se rup bucăţi din suflet când mi-am amintit cum am fost eu. Convinsă că nu valorez mai nimic, că nu am drepturi, decât obligaţii, că nu ştiu, că nu pot, că sunt urâtă, că sunt slăbănoagă, că sunt o copilă fără minte. Şi lista poate continua cât n-aveţi voi habar.

Cândva, mă potriveam perfect acestor versuri:

Cântec femeiesc 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

(Adrian Păunescu, Destinul femeiesc)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Dar, după lungi ani de „delir”, am înţeles că sunt fiică de Dumnezeu, nicidecum femeie cu destin blestemat.

Începutul vindecării mele a fost greu. Ca toate începuturile schimbării. Mi-era dificil până şi să ascult un compliment pe care mi-l făcea cineva, că imediat găseam vreun defect să-l fac vizibil lumii.

Mi-era greu până şi să gândesc că aş fi iubită necondiţionat de Dumnezeu, să nu mai vorbesc de a simţi dreptul la iubire. Avusesem parte de atâtea „iubiri perfecte” (toate bifate greşit) că şi de aş fi vrut să cred că cineva mă iubeşte aşa cum sunt, şi tot n-aş fi putut. Eram convinsă că e ceva în neregulă cu mine. Şi DOAR cu mine. Eu eram responsabilă pentru toate. Habar nu aveam pe atunci ce aşteaptă Dumnezeu de la mine: credinţă. Şi prin ea, fi-voi vindecată.

Primul pas era să accept ajutorul oamenilor, dragostea lor şi neputinţele mele.

Habar nu aveam că sunt unică DOAR pentru că El m-a creat aşa şi că imaginea de sine reală este aceea văzută prin ochii lui Dumnezeu. Că nu mă pot baza pe modul în care mă văd eu sau alţii, ci doar pe modul în care mă vede El. Orice altceva e „ca reflexia într-o oglindă spartă”, cum spunea cineva.

Am preluat azi, pentru voi, principiile din studiul „Femeia împlinită” , pentru a vi le împărtăşi.

Principiile care, spune studiul, te echipează pentru a trăi o viaţă plină de semnificaţie:


1) Conștientizează-ţi unicitatea! : eşti unică pentru că aşa te-a creat Dumnezeu, nu pentru că ai un trup perfect şi o minte la fel de perfectă!


2) Acceptă sursa! Totul vine de la Dunnezeu, nu de la oameni. Nici măcar de la părinţii tăi. Dumnezeu ţi-a dat această unicitate!

Acestea reprezintă FUNDAŢIA pe care îţi vei construi viaţa.
3) Activează-ți misiunea! Află pentru ce domeniu te-a pregătit Dumnezeu, fiind mereu conştientă că scopul fiecăreia dintre noi este să-i aducem slavă lui Dumnezeu. Şi, cu acest adevăr în minte, să găseşti modalitatea prin care să duci la împlinire planul lui. Eu am aflat că scriitura este arma mea, tu ai altă pasiune poate. Foloseşte-o! El ţi-a dat un talant să-l înmulţeşti, nu să-l ţii ascuns!


4) Redirecţionează-ţi viaţa
!

Acestea  două (3 şi 4) reprezintă DIRECŢIA care îţi modelează intelectul, emoţiile şi voinţa.
5) Traieşte proactiv!

6) Fii perseverentă! 

Acestea (5 şi 6) reperezintă ACŢIUNEA, cu ajutorul căreia vei progresa în viaţă.

Autorii studiului biblic explică mai mult ca perfect îmbinarea celor 3:

FUNDAŢIE + DIRECŢIE+ACŢIUNE : echiparea pentru o viaţă împlinită

Fundaţie+Direcţie (fără acţiune): ştiu cine sunt, cui aparţin şi de ce am fost creată, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte însemnătate pentru viaţa mea, însă NU FAC NICI UN PAS către acest lucru.

Fundaţie+Acţiune (fără direcţie): ştiu cine sunt, cui aparţin, dar Nu îmi trăiesc viaţa după planul lui Dumnezeu, trasat de El pentru mine.

Acţiune+Direcţie (fără fundaţie): mă preocupă faptele mele, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte ca viaţa mea să aibă însemnătate, dar nu mă accept în totalitate.

Fii sigură că fără Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o femeie. Cu Dumnezeu eşti prinţesă. De Rege. Creată să devii ceea ce El te-a creat să fii.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri în ceea ce priveşte feminitatea ta, foloseşte formularul de contact, şi îţi răspund în cel mai scurt timp. Pentru orice problemă, Dumnezeu a oferit o soluţie!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!