Aud extrem de des replici dure la adresa credincioşilor, din cauza înţelegerii eronate a ceea ce spun Biserica şi Biblia despre femeie şi drepturile acesteia în lume. Se crede adesea că un bărbat care crede în Dumnezeu îşi ţine sub papuc partenera pentru că “aşa spune Biblia voastră, că aşa e Biserica, un lagăr în care femeile sunt silite să trăiască pentru că Dumnezeul Ăla în care credeţi voi e un tiran. Vă cere să acceptaţi orice de la abuzatori, pentru că vă consideră mult sub nivelul bărbatului vostru.”

Azi, campania NuEştiSingurPeLume aduce dovezi care aruncă în aer mitul conform căruia, din punct de vedere al Scripturii, femeia este inferioară şi trebuie să îi accepte acestuia orice abuz.

Domnul Costel Ghioancă, pastor al Bisericii ADONAI, din Bucureşti, a răspuns pozitiv invitaţiei de a se alătura campaniei NuEştiSingurPeLume, şi a ne ajuta să înţelegem rolul Bisericii şi al credinţei în viaţa de familie.

 

Ce spune Scriptura despre parenting

 

Conform Scripturii, cum putem preveni ca un băiețel să nu abuzeze o femeie când va fi matur? 

 C.G: În mod cert educația din timpul copilăriei  – mai ales educația bazată pe principiile Sfintelor Scripturi – este esențială pentru comportamentul unei persoane în perioada adultă. Aș face referire la două idei relevante:

 

• copilul, în cazul nostru băiatul, trebuie să învețe de la părinții săi ce înseamnă Evanghelia. Cu alte cuvinte, băiatul trebuie să afle cât de mult ne iubește Dumnezeu și cum El și-a demonstrat iubirea Lui față de noi prin sacrificiul de la Golgota. Evanghelia ne spune că iubirea înseamnă sacrificiu și exact acest lucru l-a demonstrat Cristos față de Biserică. Fiind modelat de Evanghelie, încă din copilărie, băiatul va învăța că trebuie să o iubească pe viitoarea lui soție, până la sacrificiu! Nici vorbă de abuz!

 

• Băiatul învață mai ales prin intermediul exemplului – el va privi la tatăl său și își va forma o părere despre modul în care un bărbat trebuie să se poarte cu o femeie. Aici tații au o responsabilitate enormă. Ei trebuie să știe că sunt priviți de copiii lor, iar aceștia vor copia ulterior cele observate. Deci, este bine ca tatăl să-i explice băiatului Evanghelia, dar mai ales să-i arate cât se poate de practic modul în care el își iubește soția.

 

 Cum creștem fetițele pentru a nu deveni victime, la vârsta adultă? 

 C.G: Sunt mai multe lucruri pe care le putem face. Putem să le învățăm pe fetițe să nu-l accepte pe ”primul venit în viața lor”. Așteptările lor de la partenerul de viață nu ar trebui să fie minimale, iar un lucru de bază aici este ca fetița să fie educată și sfătuită să intre în relație numai cu un bărbat care are o profundă relație cu Dumnezeu.

De asemenea, în familie este bine să cultivăm stima de sine a fetiței, așa încât ea să se simtă iubită și apreciată. Acest lucru o va ajuta să nu se refugieze în brațele primului bărbat care pare să-i acorde atenție. Un rol deosebit îl are, aici, tatăl, care trebuie să-i arate dragoste fetiței și să-i cultive stima de sine despre care vorbeam. În acest fel, fetița nu va fi nevoită să caute la alți bărbați, dragostea și prețuirea pe care tatăl ei a eșuat să le manifeste față de ea.

Ce spune Biblia despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie?

 

Ce e necesar, din punct de vedere al Scripturii, să facă un bărbat pentru a preveni abuzul asupra soției sale, atunci când apar conflicte între ei?

 C.G: Este nevoie să se raporteze corect la Dumnezeu, la soție și chiar la propria persoană.

Când se raportează corect la Dumnezeu, bărbatul știe că abuzul este o urâciune înaintea Domnului și că el, ca bărbat, este chemat să-și iubească soția, după cum Cristos și-a iubit Biserica și s-a sacrificat pentru ea. Aici nu este vorba despre o opțiune, ci despre o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Bărbaților li se poruncește să-și iubească, nu să-și abuzeze soțiile.

Când se raportează corect la soțiile lor, bărbații realizează că ele, soțiile, sunt daruri de la Dumnezeu. Nu este vorba despre o ”proprietate” pe care o pot folosi după cum doresc. Soția este un dar de la Dumnezeu, are valoare egală cu cea a bărbatului, este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Toate acestea constituie un imperativ categoric împotriva abuzului.

Când se raportează corect la ei înșiși, bărbații vor descoperi că nici ei nu sunt perfecți. Și ei greșesc de multe ori și în multe feluri. Astfel, bărbatul învață să fie mai smerit, mai răbdător, învață și să-și ierte soția atunci când aceasta greșește, la fel cum bărbatul a fost iertat de Dumnezeu în atât de multe cazuri.

 

 Despre abuzul sexual în căsătorie: mulți bărbați susțin că sunt stăpâni pe trupurile soțiilor lor, prin urmare nu țin cont de refuzul acestora în ce privește contactul sexual, și ajung să le abuzeze. Ce înseamnă de fapt „bărbatul este stăpân peste trupul femeii”?

 C.G: Contextul din 1 Corinteni 7, unde se discută despre aceste aspecte, ne arată cu maximă claritate că este vorba despre altruism, nu despre egoism! Ideea este că femeia își dăruiește trupul ei bărbatului, la fel cum bărbatul își dăruiește trupul său femeii. Accentul cade pe „ce pot să-i ofer eu partenerului de viață”, nu „pe ce pot primi eu de la partener”. A abuza sexual de soție, în mod egoist, este o distorsionare grosolană a acelui pasaj, înseamnă exact opusul a ceea ce se intenționează.

În plus, femeia nu este ”doar trup”, și nici bărbatul! Nu poți ”stăpâni” trupul cuiva ignorându-i emoțiile, starea acelei persoane și, evident, dorințele ei. Actul sexual trebuie să fie un acord reciproc întotdeauna. A folosi doar trupul cuiva, ignorând dimensiunea sentimentală a acelei persoane, înseamnă să o sfâșii pe respectiva persoană, să o dezumanizezi, să o reduci la un simplu instrument, ceea ce constituie un păcat profund înaintea lui Dumnezeu.

 

Ce poate face o femeie, conform Bibliei, în cazul în care este abuzată fizic sau sexual? 

C.G: În cazul în care o femeie este abuzată fizic sau sexual, cred că o soție ar trebui să facă următorii pași în lumina Scripturii:

 

• să se roage pentru soțul ei și să-i arate dragoste, adică să încerce să învingă abuzul prin iubire!
• Dacă lucrurile nu se rezolvă este nevoie ca soția să apeleze la pastor/preot/consilier creștin și să ceară sprijin în situația prin care trece.
• Dacă abuzul continuă chiar și după această etapă, soția poate apela la instituțiile statului, cerând protecție și ordine de restricție pentru soțul ei.
• Soția se poate separa de soț și se poate muta (eventual la părinții ei) continuând să se roage pentru soțul ei și sperând ca, după dovezi clare de schimbare, de pocăință, ea să poată relua viața normală de familie.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

sursă foto: Facebook Costel Ghioancă