Da, şi bărbaţii iubesc! Asa: “Eu prefer să mă port cu tine cu mănuşi, decât cu mine!”

“Eu prefer să mă port cu tine cu mănuşi, decât cu mine!”

Dacă nu ai auzit niciodată aceste cuvinte, nu te speria! Nici eu nu le-am auzit sunetul!
Am tânjit doar, toată viața, după mâini calde, împreunate în rugi înghețate de atâta ger ce mi-era în suflet.

Nu am auzit cuvintele astea niciodată. Ar fi fost prea frumos să fie adevărat. Prea simplu, să fie perfect, si prea imperfect să fie complicat.

Când vezi mâinile  unui bărbat care muncește să dezlege blestemul strămoșesc (cu sudoarea frunții îți vei câştiga pâinea!), te pierzi intr-un amalgam de întrebări. Si dorințe de a avea şi tu un bărbat la fel, intr-o zi!
Uneori te doare că şi el e al alteia deja. Sau că încă o iubeşte  pe cea care-a fost …

Alteori te zdruncina mângâierea lui, de pe ochii celei care nu dă doi bani pe palmele-i.
Te întrebi într-o zi cum îşi cuibăreşte femeia lui sufletul între mâinile sale.
Cum îi strânge la piept degetele uneori umflate de nedreptăți, alteori învineţite de dor, sau cum i le încălzește sfioasă între palmele ei…
Te întrebi ce ar trebui să faci să poți primi şi tu binecuvântarea femeii ce-l are. Şi ce ar trebui să ai tu, pentru ca palmele unui bărbat ca el să-ți strivească temerile şi să zideasca tăcut, cu ele, iubirea care va arunca în aer durerea din sufletul tău.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Taci. Şi auzi un răspuns blând, de Dumnezeu:
– Să împleteşti tu, femeie frumoasă, o pereche de mănuși pentru el, din bătăile inimii tale, şi să i le duci într-o zi, la margine de suflet. Să i le laşi într-o stație de autobuz, fără mesaj. 
Să ai grijă să şi le pună în mâini, să- (ţi) şi  care cu ele trecutul, să-l urce într-un camion cu amintiri, să-l ducă la groapa de la marginea povestii deja moarte, şi să pună pământ peste el.

Apoi, de te va iubi, va şti să te găsească.
Să-ți mulțumească apoi pentru grijă, mîngâindu-ți rănile cu degete vindecate de mănuşi fără glas.
Tăcute, ca sufletele voastre.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]