Nu pune stăpânire pe altcineva! Doar la tine ai dreptul!

Nu pune stăpânire pe altcineva! Doar la tine ai dreptul

« Singurul om la care ai dreptul pe lume eşti tu însuţi şi nici cu ăla nu ştii ce să faci, de multe ori.» (Lia Bugnar)

 Am citit aşa, răscolită şi bolnavă de dezamăgiri şi amăgiri povestea unei femei care spune frumos că „Iubirile sunt frumoase. În afară de cărţi, o altă invenţie bună a omenirii mi se pare iubirea. Oamenilor, astea două lucruri le-au ieşit: carţile şi iubirea.” . (Lia Bugnar)

Citeam şi mă minunam că mai există şi femei care, deşi pline de răni, mai au curajul să mai creadă în dragoste.

Mai au timp să citească, să mai scrie şi să mai dăruiască.

Dragoste, înţelegere şi viaţă. Viaţă copilului din ele, viaţă femeii din fiecare, ce crede în existenţa unui bărbat care să spulbere durerea trădării, a minciunilor şi a iluziilor.

Am scris o carte. Am avut curajul s-o numesc “PUNE ULTIMA PIESĂ!”

Căci piesa aia lipsă m-a reţinut atâţia ani să urc o treaptă, şi-ncă una, până ce să ajung pe prispa împlinirii mele.

Şi voi mai scrie. Din dragoste, din speranţă, din dureri, din regret şi din suflet.

Am iubit un bărbat. Am avut curajul să-l urc pe piedestalul valorizării, să-l prezint lumii ca pe “fabricantul” fericirii mele şi să-l păstrez undeva în mine chiar şi după ce nu mi-a mai fost alături.

Şi-am să mai iubesc. Din nevoia de a iubi, de a dărui şi de a trăi mai frumos decât cu temeri şi devalorizări.

Am suferit. Am avut curajul să recunosc, să îmi arăt slăbiciunea şi să plâng în faţa oamenilor deznădejdile şi temerile mele. De femeie singură.

Şi-am să mai sufăr. Din dragoste, din nedragoste şi din amintiri. Ori din viitoruri ce vor aduce în viaţa mea iubiri şi deziluzii.

Dar mai ales, îmi vor aduce multe poveşti ce vi le voi împărtăşi. Poveşti de dor, de inimă şi de neinimă. Ce vor face sufletele să tresară la fiecare cuvânt.

Aşa, căci şi ele au trăit, ca şi mine, dezamăgirea. Amăgirea ori speranţa reîntoarcerii. Ori a reînvierii unei mari iubiri.Ce n-a mai fost să fie.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Am judecat. Oameni  care, am spus eu, m-au minţit. M-au crezut slabă şi au profitat de slăbiciunea mea, să mă răpească. Să mă ducă unde au vrut şi apoi să mă lase la marginea drumului, lăsându-mi în mână numai adresa la care să ajung. Fără să-mi dea bani de drum. Ori o hartă pe care să mă pot baza.

Şi-am să mai judec. Oameni care mă vor mai răni- poate fără să vrea. Căci e în firea noastră, a tuturora, să rănim şi-apoi să ne întrebăm cu ce le-am greşit celor ce ne acuză.

 

Am rănit. Prin vorbe dure, prin tăceri, prin nerăspunsuri, prin plecări.

Şi-am să mai rănesc. Căci mereu ne dăm seama de câtă durere am provocat doar atunci când oamenii dragi ne întorc spatele la rândul lor, ne dau în schimbul răspunsurilor, tăceri, şi ne pun la zid cu durerea cu care şi noi le-am înşelat aşteptările.

Am pretins că am dreptul la a cere fără să dăruiesc. Înţelegere, dragoste, îmbrăţişări, căldură, timp şi un pachet frumos ambalat de aşteptări. Cărora le-am adăugat un pahar de vin roşu. De regrete adică.

Şi-am să mai pretind. Căci ne grăbim să cerem înainte de a LE cere oameilor permisiunea de a le invada sufletele, de a pune stăpânire pe timpul, pe viaţa şi pe dragostea lor.

Am iubit atât de adânc, încât m-am văzut îndreptăţită să cer să mi se dea tot atâta dragoste, căci eu vedeam că am dreptul absolut asupra sufletului său. Şi-apoi, ca bonus, să mi se ofere şi locul I la loteria inimilor, unde potul cel mare era eternitatea alături de el.

Târziu mi-am dat seama că « singurul om la care ai dreptul pe lume eşti tu însuţi « !

Şi-acum, bolnavă şi rănită de greşeli şi orgolii, de prea multe aşteptări şi prea puţine încercări, l-am redat lui însuşi, căci e singurul care are dreptul de a-şi alege cu cine, când şi pentru ce !

Şi poate… UNDE !

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte! Foloseşte formularul de contact şi împărtăşeşte-ne trăirile tale!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]