02Nimic nu e mai prejudiciabil încrederii și stimei de sine decât faptul de a se afla într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional. Contrar abuzului fizic, care este evident, vizibil, având manifestări dramatice, violente, abuzul emoțional poate fi foarte insidios si dificil de recunoscut.

În unele cazuri nici victima și nici agresorul nu realizează că sunt într-o relație abuzivă. Scenariul cel mai des întâlnit este cel al unei relații de cuplu în care bărbatul este agresorul, iar femeia victima. Dar nu e exclus ca situația să fie inversată sau ca partenerii să abuzeze ambii unul de altul la diferite nivele (abuz reciproc).

Într-o familie de acest tip, copiii suferă și ei enorm de pe urma abuzului, atât direct cât și prin traumele psihice indirecte sau prin copierea unui comportament abuziv (cel mai adesea). Sechelele pentru un copil crescut într-un mediu de acest fel sunt de foarte lungă durată, uneori chiar pe viață.

 

Ce este abuzul psihologic sau emoțional?

 

Este faptul de a utiliza față de o persoană atacuri verbale directe, amenințări, critici constante, insulte, hărțuire, dar și tactici mai subtile de tip intimidare, șantaj, învinovățire și manipulare. Abuzul emoțional este utilizat în scopul de a-l controla și domina pe celălalt. Cel mai adesea agresorul procedează în acest fel deoarece suferă de anumite traume nevindecate din copilărie: abuz fizic sau psihic, sentiment de abandon sau de insecuritate.

El nu a învățat cum să-și dezvolte mecanisme normale de adaptare şi nu știe să creeze relații sănătoase și pozitive. A păstrat în interiorul lui sentimente reprimate de furie, de durere, de teamă, de neputință. În consecință, dezvoltă la rândul lui relații abuzive, cu familia, cu partenerul de cuplu și probabil și cu propriii copii. Agresorii prezintă adesea tulburări de personalitate de tip borderline, narcisist sau antisocial.

Pe de altă parte, victima abuzului nu realizează întotdeauna că are parte de un tratament abuziv. Are adesea tendința să dezvolte mecanisme de adaptare, de negare a situației, de minimalizare a faptelor, pentru a suporta stresul și durerea psihică. Dar efectele abuzului psihologic pe termen lung se traduc inevitabil prin anxietate, tulburări de somn și de apetit, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, pierderea dorințelor și a poftei de viață, complexe de inferioritate, autoculpabilizare excesivă, în final depresii severe sau chiar idei suicidare. De aceea este foarte important ca victima să conștientizeze situația în care se află și să încerce prin orice mijloace să pună capăt abuzului, înainte ca efectele să devină grave sau poate ireversibile.

Semne care vă pot da de bănuit că relația în care vă aflați e una abuzivă

 

  1. Partenerul vă umilește, vă insultă sau vă ironizează (cu atât mai grav dacă aceste lucruri se produc de față cu alte persoane).
  2. Vă spune direct sau vă dă de înțeles că sunteți în poziție de inferioritate față de el,  ignoră sau își bate joc în mod constant de opiniile, ideile, sugestiile sau dorințele d-voastră.
  3. E sarcastic sau ironic, pentru a vă face să va simțiti prost sau să credeți că nu aveți nici o calitate.
  4. Vă acuză ca sunteți prea sensibilă și că din cauza asta suferiți, nicidecum din cauza comportamentului lui, care, după el, e cât se poate de normal și de justificat de circumstanțe.
  5. Vă vorbește uneori ca unui copil, încearcă că vă controleze, vă corectează insistent sau vă pedepsește pentru aşa-zise greșeli (uneori prin tăcere, prin refuzul comunicării sau ignorare- victima suporta greu aceste pedepse tocmai pentru că nu înțelege sau se învinovățește pe ea însăși de ceea ce s-a întâmplat).
  6. Vă denigrează și ironizează ideile, credințele, speranțele, visele… Vă face să aveți impresia că el știe mereu totul, că el are mereu dreptate, iar voi nu.
  7. Încearcă să controleze resursele financiare ale cuplului, vrea să știe cum cheltuiți banii, vă dă de înțeles că trebuie să-i cereți voie pentru orice. Aveți impresia că pentru orice decizie trebuie să-i cereți părerea, să-i dați raportul unde mergeți, ce faceți etc…
  8. Vă privește uneori cu dezaprobare. Atitudinea și tonul vocii lui sunt uneori amenințătoare. Vă subliniază adesea defectele, lacunele, greșelile din trecut sau prezente. Vă acuză de lucruri care nu sunt adevărate. Vă acuză de problemele din cuplu și vă reproșează chiar și eșecurile sau dificultățile lui.
  9. Nu suportă critica. Nu e capabil de autoironie și nu suportă ca alții să glumească pe seama lui. E intolerant față de orice așa zisă lipsă de respect la adresa lui fără să recunoască că și el e uneori nerespectuos față de alții.
  10. Își inventează scuze pentru a-și justifica comportamentul. Nu-și recunoaște greșelile, nu-și cere iertare, în general nu consideră că a greșit cu ceva, nu are mustrări de conștiință.
  11. Este adesea distant sau indisponibil emoțional pentru d-voastră. Nu vă arată empatie și nici compasiune, nici chiar in momentele dificile. Nu dă atenție stărilor sufletești și sentimentelor voastre.
  12. Pozează în victimă și încearcă să vă destabilizeze mai degrabă decît să-și asume responsabilitățile. Amenință că vă părăsește pentru a vă pedepsi, pentru a vă șantaja, sau pentru a vă speria.
  13. Când i se atrage atenția asupra comportamentului lui, nu recunoaște că ar avea un comportament abziv sau violent. Se folosește de amenințări subtile pentru a mențime victima într-o stare de teamă permanentă.

 Este important ca fiecare persoană, victimă a abuzului, să conștientizeze situația în care se află, să spună stop abuzului sau să ceară ajutor pentu a ieși din această situație. Se știe că multe cazuri de abuz emoțional pot să degenereze și să ducă la violențe fizice, ceea ce agravează încă și mai mult lucrurile. Dar și numai consecințele psihice asupra victimei și copiilor sunt suficient de grave pentru a o determina să pună capăt acestui tip de relație.

În iubire nu este loc pentru abuz, pentru violență, pentru suferință. Cei care care spun altceva sau care justifică prin iubire un asemenea comportament nu iubesc cu adevărat și nu se gândesc cu adevărat la binele persoanei de lângă ei și nici al copiilor lor.

Articol realizat de Ariana Simon

 

 Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Dacă vrei să te implici şi prin scrierea de articole despre acest subiect, aştept materialele  AICI.

 

Comments
pingbacks / trackbacks
  • […] Să te abuzeze: fizic, sexual, emoţional. Dacă a ridicat mâna la tine altfel decât pentru a te mângâia, este un abuz! Dacă îţi cere favoruri sexuale cu care nu eşti de acord, este abuz! Dacă te jigneşte sau te ameninţă, este abuz! Dacă îţi impune să renunţi la jobul tău, la demnitatea ta, la pasiunile tale, e abuz! Stai de vorbă cu un psihoterapeut care să te ghideze spre cea mai bună soluţie, dacă ai fost abuzată în vreunul din aceste feluri, iar în cazuri mai grave, anunţă poliţia! Nu te opri din frică! Crede-mă, bărbaţii abuzează tot mai mult, Şi pentru că femeile acceptă prea des. Confundă iertarea cu acceptarea! A ierta înseamnă a lăsa în mâna Domnului acel om, şi a pleca de lângă el, cotinuând să te rogi pt integritatea ta şi viaţa lui, iar acceptarea este atunci când admiţi abuz din diverse motive! […]

Leave a Comment

0
error: Acest continut este protejat !!